Piața muncii se află astăzi în cel mai avansat punct al evoluției, iar unul dintre avantaje este accesul tot mai larg, al tot mai multor oameni, cu diverse origini, localizări și categorii sociale, la joburi considerate ”de top”, rezervate anterior doar norocoșilor sau existente în număr foarte mic.
Dacă în urmă cu doar două generații era o regulă ca un tânăr să muncească inițial pe lângă casă, urmând ca apoi să rămână preponderent în zona agricolă, a meseriilor industriale sau a meșteșugurilor, azi situația s-a schimbat dramatic. Ajunși la 18 ani, cei mai mulți tineri țintesc cele mai ”cool” profesii și nu mai au interes, cunoștințe, interes sau măcar contact cu munca fizică. Iar asta nu este ceva rău.
Universul cultural al tinerilor este altul, iar una dintre metamorfozele culturii muncii este migrația angajaților către joburi din ce în ce mai ”curate”, mai calificate, mai puțin periculoase și cel mai adesea, îndeplinite dintr-un birou.
Asta pentru că oamenii își doresc să fie cât mai mult stăpânii propriului destin, să le fie apreciate studiile și capacitățile și nu mai văd meseria că pe un scop în sine, ci ca un instrument pentru a-și îndeplini doleanțele din viața privată. Ceea ce îi face mult mai puțin dispuși să accepte condiții grele, șefi dificili sau salarii mici.
În același timp, evoluția aceasta creează și o dilemă etică generațională. În mod tradițional, locurile de muncă ”mai bune” erau rezervate celor cu experiență, trecuți de vârsta debutului. Însă noua paradigmă îi pune pe tineri în competiție directă cu părinții lor pentru că, în mod ironic, viziunea noilor angajați coincide cu a celor vechi.
Bătălia pentru ”joburile bune” este inegală
Ambele categorii de vârstă și experiență profesională își doresc o viață mai bună, însă dacă angajații de acum câteva decenii vedeau accesul la joburile de top ca pe o răsplată câștigată prin sacrificiu, cei de azi consideră că trebuie să fie o opțiune generală, la fel de accesibilă și firească precum internetul wireless sau zborul transatlantic.
Iar datele ne spun că lupta dintre tineri și seniori este de multe ori inegală, fiindcă angajatorii tind să prefere angajații tineri, mai ieftini și mai dispuși la negociere. Un studiu al American Association of Retired Persons arată că 61% dintre muncitorii peste 45 de ani declară că au fost martori la situații discriminatorii sau au fost ei înșiși victime ale discriminării pe bază de vârstă.
Iar Urban Institute and ProPublica completează imaginea din SUA cu alt studiu conform căruia 56% dintre muncitorii peste 50 de ani au fost forțați să se pensioneze înaintea limitei de vârstă, fie prin refuzul angajatorilor de a-i păstra, fie a recrutorilor de a-i angaja. Iar soarta cea mai grea o au femeile și persoanele de culoare.
Aceasta este una dintre consecințele nefericite și dureroase ale schimbărilor majore din cultura și piața muncii, datorate în principal avansului tehnologic, dar și schimbărilor de viziune și mentalitate. Tinerii nu doar că pot ocupa joburi cu salarii mari și condiții bune de trai, dar chiar îi depășesc pe mulți dintre colegii lor mai în vârstă, datorită avantajului de a crește și a se forma într-un univers al tehnologiei, în cultura internetului, în mentalitatea globalistă și cu energia specifică vârstei lor.
Cu toate astea, deși legea din majoritatea țărilor prevede măsuri anti-discriminare directă sau indirectă pe criterii de vârstă, procesele care abordează tema sunt puține și chiar mai puține dintre ele sunt câștigate de angajați (aproximativ 2% în Marea Britanie).
Majoritatea situațiilor conflictuale se rezolvă în afara tribunalului prin înțelegere între părți (de exemplu printr-o ofertă financiară la desfacerea contractului de muncă), unele nu pot începe din lipsa de dovezi clare (abuzul/discriminarea fiind adesea verbale și ceilalți colegi nu sunt dispuși să le deconspire), iar altele nu ajung în fața instanței pentru că persoanele nu-și cunosc drepturile, le e frică de repercusiunile pierderii procesului sau le e rușine că angajatorul va prezenta public situații în care nu s-a descurcat în îndeplinirea sarcinilor din cauza vârstei.
Cât de prețioși sunt de fapt seniorii
O schimbare de perspectivă vine însă din lumea academică. Profesorul Daron Acemoglu, de la MIT, anallistul Nicolaj Søndergaard Mühlbach, de la McKinsey și cercetătorul Andrew J. Scott, de la London Business School explică în lucrarea “The Rise of Age-Friendly Jobs” ce rol are păstrarea seniorilor în câmpul muncii și de ce este vital pentru societate să facă asta în continuare.
Joburile care pot fi îndeplinite de aceștia pentru că sunt adecvate potențialului lor fizic și psihic, sunt denumite “age-friendly”, adică ”prietenoase cu vârsta”. Iar în opinia celor trei cercetători posibilitatea de a rămâne active profesional cât mai mult timp ține persoanele peste 50 de ani active, optimiste și autonome financiar.
Totodată, într-o societate vestică ce îmbătrânește rapid, prezența lor în câmpul muncii ar putea reduce presiunea de pe sistemul de pensii și sistemul medical. Iar asta este valabil acum mai mult ca oricând, pentru că cea mai numeroasă generație, a Baby Boomer-ilor, trece de pragul menționat.
Așadar, folosind nomenclatorul locurilor de muncă de la Departamentul de Muncă al SUA, cei trei profesori au identificat 244 de atribute pentru 873 de meserii, concentrându-se pe nouă categorii largi: flexibilitatea programului, flexibilitatea locului muncii, solicitarea fizică, ritmul muncii, autonomia angajatului, zilele libere plătite, munca în echipă, pregătirea la locul de muncă și gradul de satisfacție al angajatului.
În baza lor au creat un clasament al joburilor dezirabile pentru seniori și au descoperit faptul că, între 1990 și 2020, s-au înființat 49 de milioane de locuri de muncă age-friendly. Iar dintre acestea, cele mai potrivite ocupații pentru seniori sunt cea de ghid, agent turistic, recepționer, specialist de publicitate și vânzări, specialist în resurse umane, editor, broker de asigurări, agent de promovare, inspector de asigurări, secretar și stenograf.
Însă studiul mai arată și că noile locurile de muncă nu au fost ocupate în mod disproporționat de către seniori, cum s-ar fi crezut. Dimpotrivă, schimbările sociale și de viziune au făcut ca tinerii să acceadă la ele în egală măsură.
Asta pentru că printre atributele comune ale acestor joburi se află proporția scăzută de muncă fizică, accentul pus pe abilități de comunicare și socializare sau condițiile blânde ale mediului de lucru. Asta face ca joburile ce atrag persoane peste 50 de ani să fie și în topul preferințelor altor două categorii puternice: femeile tinere și absolvenții de studii superioare.
La polul opus se află meseriile grele, din cauza efortului fizic, a reputației proaste sau a stresului și pericolelor implicite precum dulgheria, construcțiile, activitățile de restaurări interioare și exterioare, pescuitul oceanic, mineritul, agricultura, armata etc. Acestea sunt ocupate de bărbați fără studii, sau absolvenți de studii medii, într-un procent de 69%.
Practicanții profesiilor grele sunt de departe categoria cea mai expusă pericolelor la locul de muncă, sau efectelor efortului fizic si tocmai de aceea, pentru păstrarea lor în activitate sunt necesare politici de angajare țintite și calculate astfel încât să lase în urmă cât mai puțini dintre ei.
E timpul unei schimbări de paradigmă și legislație
Conform analizei celor trei profesori, aproximativ trei sferturi dintre meseriile din SUA au căpătat îmbunătățiri în condițiile de muncă, care le fac mai adecvate pentru seniori. Iar rezultatul se vede deja: dacă în anii ‘90 doar unul din cinci angajați din SUA avea vârsta peste 50 de ani (aprox. 20%), acum raportul este de unu la trei (aprox. 33%).
Asta vine exact la momentul potrivit, pentru că, până în 2030, aproximativ 25% din forța de muncă a țărilor dezvoltate va avea peste 50 de ani, fiind vorba de îmbătrânirea generației anterior menționate a boomer-ilor și inexistența unui număr suficient de angajați mai tineri.
Însă evoluția pozitivă a situației nu se datorează neapărat efortului conștient de a facilita accesul la muncă pentru seniori, cât evoluției inevitabile a tehnologiei și a calității vieții, folosite de companii ca un elemment de propunere de valoare în atragerea și retenția de personal.
Iar asta ne face să concluzionăm cu o întrebare care oferă speranță: dacă situația a evoluat de la sine, în condițiile în care nicio companie nu investește în confortul angajaților decât atunci când ele sunt strict necesare sau inevitabile, cum ar arăta piața muncii dacă statul s-ar concentra să creeze legi specifice pentru încurajarea muncii în rândul seniorilor și ajutorarea companiilor care îi angajează și le oferă condiții optime?
Aceste eforturi conștiente și susținute ar putea fi răspunsul firesc al unei societăți conștiente de propria fragilitate la o problemă reală, care se poate rezolva până la urmă prin practicarea respectului și a empatiei pe care le datorăm seniorilor, părinților și bunicilor noștri.
***
Acest articol vă este oferit de DevNest, compania de software pasionată de oameni, idei și know-how digital. Pentru toți oamenii buni pasionați de tehnologie, DevNest înseamnă evoluție și dezvoltare: Creăm oportunități. Creștem o comunitate.
***
Am scris acest articol împreună cu Sergiu Oltean, voluntar în echipa extraordinară cu care lucrez la toate proiectele Hacking Work și la SPOR – Școala Pentru Oameni Responsabili.
Foto copertă: Adobe Stock.
