Am mai scris despre lipsa de talent, competențe și abilitate a consilierilor care se ocupă de identitatea și comunicarea președintelui, când m-am referit la pagina sa de Facebook, plină de imagini, texte și subiecte indigeste și antipatice, prezentate ca niște procese verbale care corodează grav imaginea personajului prezidențial.
Dar nu mi-am putut imagina vreodată că acești consilieri sunt atât de înghesuiți mental încât să nu își dea seama cât de mult poate să dăuneze imaginii președintelui o fotografie ca și cea de azi, alături de membrii consiliului de administrație de la compania de profituri indecente, nemăsurate și neimpozitate BOR SA.
Și nu este atât de grav că președintele s-a lăsat manipulat să apară zâmbitor și cordial în această imagine în mijlocul prelaților de rang înalt, legitimând astfel activitățile, principiile și preocupările absolut neortodoxe ale acestora, inclusiv implicarea fățișă și agresivă în politică în campania electorală recentă. Prezența de azi a președintelui la o sărbătoare ortodoxă importantă putea fi un câștig, fiind interpretată ca un gest firesc de apropiere și de dialog cu cultele și chiar și ca un mesaj de iertare pentru porcăriile comise de capii Bisericii Ortodoxe înaintea alegerilor prezidențiale. Dar asta dacă nu se lăsa transformat în manechin de propagandă al BOR.
Și mai grav, după părerea mea, este că această fotografie repetă cu un alt personaj o ipostază celebră transformată ușor în memă, în clișeu vizual contemporan, lucru care afectează grav imaginea publică a președintelui, care, în subconștientul multor privitori va fi echivalat 1 la 1 cu antecesorul său de la Cotroceni. priviți cele două poze și analizați tehnica subtilă de manipulare vizuală folosită de foarte isteții oameni de marketing ai Bisericii Ortodoxe, care vor difuza în perioada următoare în mod toxic aceste imagini, pentru a re-legitima organizația și pentru a construi un nou suport de încasări grosolane pe spatele gestului politicos al președintelui.
Exact de chestia asta nu avea nevoie Klaus Iohannis, care se străduiește din răsputeri să se diferențieze categoric de precedentul președinte, de tehnicile, obiceiurile și stilul acestuia și să construiască un alt concept prezidențial, o altă construcție instituțională. Degeaba muncește Iohannis, dacă nu are și consilieri pe măsura proiectului său.
Asta e o idee nouă? Că n-am mai auzit-o până acum. Biserica se folosește de un politician – fie el și Klaus Johannis – pentru a-și ridica nivelul de încredere?