Mai puțini bani = uneori, mai multă fericire.
Studii de piață făcute acum câțiva ani arată că pentru 75% dintre angajații americani cel mai urât aspect legat de experiența lor profesională este șeful, mai precis relația cu acesta. Cei care au răspuns la acea cercetare au afirmat, într-un număr la fel de mare, că ar renunța la o parte din salariu dacă ar avea garanția că vor primi un șef mai bun. Când am citit prima oară acele date, am fost un pic surprins, dar apoi am înțeles fenomenul.
Săptămâna aceasta, am publicat în newsletter-ul Hacking Work rezultatele unei alte cercetări pe aceeași temă, făcută de compania HP, la nivel global, cu 15.600 de respondenți din 12 țări. Ei bine, 83% dintre angajații chestionați ar fi dispuși să primească bani mai puțini ca salariu, cu condiția să fie mai fericiți la locul de muncă, arată studiul HP Work Relationship Index.
Oamenii incluși în acest studiu spun că ar accepta o reducere cu 11% a salariului dacă ar avea șefi empatici, care pun preț pe inteligența emoțională și îi tratează cu respect, cu bunătate și cu omenie. Totodată, oamenii ar renunța la 13% din salariul lor pentru a lucra într-o companie în care pot alege de unde și când lucrează. Șefi buni și mai multă libertate și autonomie, iată monedele extrem de valoroase pentru care oamenii ar schimba o parte din salariu.
Cum stau lucrurile în România?
Oare se întâmplă acest lucru și în România? Eu sunt convins că, în anumite sectoare deja se întâmplă, dar în foarte multe domenii și situații, din păcate, această discuție este încă departe de a putea fi purtată.
Sunt convins că românii gândesc la fel ca respondenții globali din studiu HP, atunci când muncesc în companiile din marile orașe în care activitatea se desfășoară mai ales la birou și în care salariile oferite oamenilor sunt decente și adaptate pieței internaționale a muncii, adică acoperă integral costurile vieții și nevoile de dezvoltare și armonie în familie.
Din păcate, însă, o mare parte a cetățenilor României nu sunt în această situație și muncesc în firme pe care eu le consider și iresponsabile și conduse de manageri incompetenți și inconștienți. Și mă refer exact la situațiile, extrem de numeroase, în care salariile oamenilor, apropiate de nivelul minim pe economie, nu acoperă costurile minime necesare unui trai decent.
Am mai explicat că salariile de mizerie nu pot produce performanță, motivație și loialitate și că managerii care cred că fac economie și profit doar pentru că plătesc oamenii cu salarii atât de mici își fură de fapt singuri căciula și ce câștigă într-o parte pierd înzecit în calitate, cantitate, stabilitate, loialitate, reputație și implicit în cifra de afaceri și profitabilitate.
Angajatorii românii nu oferă salarii corecte
90% dintre români sunt nemulțumiți de salariul lor și cred că munca lor ar merita mai mulți bani, spune cel mai recent sondaj eJobs. Și cred că datele sunt corecte: încă, în România, cei mai mulți antreprenori și manageri nu au învățat să recompenseze corect eforturile oamenilor.
În aceste condiții, românii nu ar putea da răspunsuri pertinente la întrebarea dacă ar renunța la o parte din salariu pentru a avea șefi mai buni sau locuri de muncă în care să se simtă motivați, încrezători și dornici să își investească energia și entuziasmul în produse, servicii și proiecte cu impact benefic.
După ce vom reuși să plătim oamenii decent în România, vom descoperi că, dincolo de salariu, există multe alte elemente excepțional de importante care îi atrag și motivează pe oameni, iar aceste surse de energie, implicare și interes duc la adevăratele rezultate valoroase în plan economic.
Banii nu aduc fericirea la job, însă fără un salariu decent discuția despre satisfacție la muncă nu are sens.
În țările normale la cap și în companiile cu manageri educați și înțelepți, oamenii sunt motivați și realmente performanți fiindcă își găsesc motivația și fericirea în sensul, scopul și impactul social al muncii lor, în sentimentul că sunt respectați, ascultați și încurajați să își exprime ideile și să învețe lucruri noi, în autonomia, flexibilitatea și libertatea pe care le primesc când își organizează munca, în calitatea instrumentelor și resurselor cu care lucrează, în valoarea programelor de învățare care li se oferă și mai ales în calitatea umană și modelul personal ale liderilor care le ghidează activitatea.
Venitul decent este un factor de igienă, fără un salariu care să îi acopere omului nevoile de bază nu îi poți pretinde să fie dedicat, creativ, motivat și loial firmei tale. Mă întristează foarte tare că este încă nevoie să dezbatem un subiect atât de simplu și să constatăm că gândirea limitată de o lăcomie stupidă și absolut neproductivă împiedică cele mai multe organizații din România să atingă nivelul de normalitate dincolo de care apare adevărata performanță durabilă.
***
Poți asculta informațiile din articol în acest episod al emisiunii Hacking Work Radio disponibil pe Youtube, Spotify și Apple Podcasts. Mai mult, ne poți asculta săptămânal la radio în fiecare marți, miercuri și joi la ora 10:20 la Radio România Cultural și la 07:20 la Radio România Cluj.
***
Foto copertă: Towfiqu barbhuiya on Unsplash.
