Angajații actuali ai Atos România și foștii angajați ne confirmă mascarada și abuzurile care se întâmplă acolo. Cu acordul lor, publicăm mărturiile a șapte persoane, care redau hărțuirea, nepotismele, incorectitudinea și teroarea la care recurge managementul toxic al acestei companii. Identitatea persoanelor care ne-au scris mesajele de mai jos a fost anonimizată.
Vom continua să ținem cazul de la Atos România în atenția opiniei publice și să punem presiune pe cei responsabili să își facă datoria cu seriozitate. Atât sutele de angajați ai companiei, cât și angajații din alte companii care au suferit și suferă abuzuri au nevoie de sprijin, încredere și solidaritate.
Stăm la dispoziția autorităților (în special Ministerul Muncii, Inspectoratul teritorial de Muncă Timiș, Poliția Timiș și Parchetul Timiș, Parlamentul României, Parlamentul Uniunii Europene, orice altă instituție relevantă pentru acest caz) și a jurnaliștilor interesați de subiect, cu toate aceste mărturii, cu condiția garantării protecției martorilor.
Marturia 1: „Managementul minte cu nerușinare – muncești de îți sar capacele, ei pierd bani și clienți, tu nu mai ai de muncă și apoi începe hărțuirea”
„Sunt angajat Atos și da, aici este clasicul caz unde inepția managerilor mari de a pierde bani și clienți se răsfrânge la momentul actual… desigur… la angajați.
În ultimii ani am trecut prin vreo 3-4 sau Dumnezeu mai știe câți CEO. Avem „freeze” pe măririle de salarii de mai bine de un an, la evaluările bianuale suntem hărțuiți și, orice lucruri facem pe lângă fișa postului, abia primești un calificativ ca „ești ok”. Chiar și dacă primești 5 (ce înseamnă over-achiever), NU primești mărire de salariu fiindcă deh, „nu avem bani”, dar bonusurile pentru managerii mari merg în continuare.
Pe lângă asta, se vede cum managementul de sus minte cu nerușinare. Din cauza că pierdem clienți, odată ce clientul s-a dus și tu nu mai ai efectiv ce să muncești, ești pus pe „bench”. Acest „bench” automat îți transmite și nota 3, ce înseamnă că trebuie „să crești profesional”, efectiv fiind chemat la birou, să dai cu semnătura ca în anii ’90 la șefu’ că ai venit, și hărțuit întruna că trebuie să te „îmbunătățești” cu o groază de cursuri și prostii aruncate pe gât. Amuzant este că și colega era în aceeași situație: s-a terminat proiectul, au pus-o pe bench și hop, automat nota 3 ca să aibă motiv să înceapă hărțuirea, poate își dă demisia, de parcă e vina ei că managerii de sus pierd bani și clienți. Pe lângă asta, odată ajuns pe bench, nefiind productiv, se taie și sporul pe care îl iau cei din IT cu acea minusculă reducere de impozit ce mai există.
Deci situația pe scurt e așa: tu muncești de îți sar capacele, managementul pierde bani și clienți, tu nu mai ai de muncă și începe hărțuirea ca să pleci + îți taie și din salariu din cauza acelei chestiuni, fiindcă „conform legii omul trebuie să fie productiv pentru a lua acei bani”. Păi ok, atunci pune omul la treabă, nu-l hărțui.
Așa se întâmplă la corporații, mișeii de sus își bagă bonusurile în continuare, iar noi, cei ce muncim și ținem firma în picioare, suntem dați la o parte, mințiți, fără măriri de salarii și trăind în fiecare zi cu frica să nu luăm notă mică la evaluări, ca să pățim ce am povestit mai sus.
Ba mai rău, deja se vehiculează în firmă că acești dragi manageri pun la cale o sumă frumușică pentru a oferi oamenilor să plece din firmă, posibil la aceia care nu au unde să-i pună să muncească. Iar aici o să vină presiunile, ca de obicei, pe angajați!
Lucrurile de genul nu sunt noi, de ani de zile există deja arhicunoscuta idee de furlough, adică vin managerii către noi cu texte gen „știți, nu vă putem obliga, dar trebuie să vă luați concediu în zilele X, Y, Z că așa am primit ordine”, și ca de obicei, tu, ca om, nu vrei să te pui rău cu managerul că apoi, oricum, nu primești mărire de salariu, dar dacă îl mai refuzi și cu asta, chiar nu mai primești. Ba chiar am auzit că managerii sunt forțați să convingă cât mai mulți oameni, probabil au un scop gen 90% din echipa lor să ia aceste zile de concediu pentru a da bine la șefi.
Credeți-mă, dacă nu era piața de joburi în stadiul în care este acum, unde nu prea se mai angajează, foarte mulți din Atos plecau, dar din cauza asta stăm și răbdăm aici cu toți acești manageri.
Sincer, nu mă miră faptul că celelalte surse de presă nu fac un pic de research și doar mănâncă din palma managementului. Ba chiar în meetingul cu șefuțul mare s-a zis că au o echipă specializată pe astfel de situații. Ce face acea echipă? Nu avem idee.”
Mărturia 2: „Mi-am anunțat managerul direct că am nevoie de ajutor specializat, iar el mi-a zis: nu înțeleg de ce îți faci atâtea griji când viitorul firmei este bătut în cuie până la finalul lui 2025.”
„Îți urmăresc cu interes ultimile știri despre Atos Romania, Timișoara, căci și eu sunt angajată acolo. Din păcate, încă depind extrem de acest loc de muncă, nu numai eu, ci și familia mea, așa că îmi este greu să mă exprim direct, și mă tem să spun cu voce tare tot ce se întâmplă în Atos de câteva luni…
Azi am avut, chipurile, un meeting cu HR-ul, în care am primit un comunicat oficial. A fost frustrant, enervant, dureros și instigator la furie.
Tot ceea ce se discută în meetinguri, tot ce încearcă ei să anunțe, reprezintă o mare minciună.
Tot ce se discută însă deja prin mass media, este fix adevărul gol-goluț. Însă mă tem să îmi spun frustrările cu voce tare, nu vreau să fiu cunoscută.
Hai să îți spun cum a decurs meetingul de azi. Întrebările noastre directe au fost evitate, prin niște scuze penibile, și ceea ce mai încercam noi sa abordăm, ca subiecte, a fost deviat in totalitate, sub pretextul unei investigații interne. S-a menționat că Atos va oferi ședințe psihologice gratuite, și că indiferent de numărul lor, costurile vor fi suportate tot de ei, de Atos.
S-a întrebat direct și de ce noi, ca angajați, nu am auzit de soarta colegei noastre, despre care ei știau de imediat o lună. Explicația? Respect pentru intimitatea familiei victimei. Respect pe care azi in meeting l-au terfelit cu scuze și justificări, și evitări, cu un tupeu incredibil, îmbrăcați în negru, și ținându-și toți capetele sus, negând vina lor, negând implicarea lor absolut directă în soarta acelei tinere. Eu nu aș fi putut să am această nesimțire, acest tupeu, să mai dau ochii cu oamenii, cu angajații mei, după acest eveniment. Dar asta sunt eu, și probabil de-asta încă sunt atât de jos pe această „scară” organizatorică, că nu pot să concep călcarea în picioare a semenilor mei.
Vreau să-ți spun puțin și pe scurt din povestea mea, căci nu știam despre situația fetei care s-a sinucis, dar am fost șocant de aproape, și nu aș fi aflat nimic, bineînțeles, din partea managerului meu direct, sau a firmei.
Și eu, la rândul meu, mă lupt de mulți ani, cu depresia și cu atacuri urâte de anxietate.
Am muncit pe brânci ca să am o performanță extraordinară; am pornit efectiv de la zero, fără training, și am muncit, și am învățat, și mi-am dat totul din mine. Și pentru o perioadă, eforturile mi-au fost observate.
Însă…de mai mult de un an, mă lupt cu episoade grave dpdv psihic, iar anul acesta, în a doua săptămâna din septembrie, mi-am anunțat managerul direct că am nevoie de ajutor specializat, de un medic psihiatru, ca să fac față stresului și presiunii ce se aplică asupra mea la locul de muncă. Și i-am spus că am nevoie de o pauză, căci altfel, mă îmbolnăvesc și fizic, pe lângă psihic, grav.
Din cauza stresului, incertitudinii zilei de mâine, a viitorului meu în această companie (cu toate că mi-am întrebat în moduri repetate și disperate managerul direct ce viitor am in firmă, nu mi-a oferit niciun răspuns concret), am ajuns să am amenoree, și sângerări stomacale specifice unui ulcer gastric – de 3 luni imediat. Nu vreau, îmi este foarte greu să menționez de episodul meu maniacal de la începutul lunii septembrie a acestui an, când am încercat să-mi tai venele, însă am cedat nervos când nu m-a „ajutat” lama cuțitului. Acest fapt mi-a determinat și internarea într-o clinică specializată de psihiatrie, unde am stat sub monitorizare.
Mi-am anunțat managerul că sunt în căutarea unui medic psihiatru, și ca răspuns am primit, „nu te înțeleg, de ce îți faci atâtea griji, și de ce te temi de statul pe bench, când viitorul firmei este bătut în cuie până la finalul lui 2025”.
A continuat să-mi spună că îmi pot face un împrumut la bancă ca să mă descurc în continuare. Ce nu mi-a spus însă, a fost că el se mută pe alt proiect cu viitor (nu ca cel din echipa mea, în care POATE continuăm până în februarie 2025), nu mi-a menționat că în cadrul Atos putem beneficia de ședințe psihologice gratuite, nu mi-a spus nimic. Eu țin ședințe terapeutice de 280 lei/50 minute, ca să fac față stresului, însă Atos nu a menționat nimic.
Asta este realitatea, nu, nimănui nu-i pasă, totul este o mare minciună corporatistă, în care încearcă să scape de noi, să demisionăm, căci concedierea noastră este imposibilă, așa cum ai aflat deja, și cum ai menționat în postările și interviurile date deja; suntem împinși să demisionăm, sau să ne mutăm direct în Timișoara, în cazul unor note mici, luate pe nedrept, noi, cei care am semnat la început contracte de fully-remote, și nu am primit nimic adițional în care să se menționeze condiția obligatorie de mutare în Timișoara, cu prezența zilnică în sediu! Eu am trecut ca prin urechile acului de calificativul care mi-ar fi decis demisia sau mutarea în Timișoara.
Asta este realitatea, Doru. Fără să știu de soarta săracei fete, fără să știu de alte situații și alte circumstanțe.”
Mărturia 3: Abuzuri, nepotisme, presiune – „Cultura toxică a atins un punct de maximă intolerabilitate”
„Vorbesc în calitate de angajat/ă Atos.
Am urmărit cu atenție emisiunea de la Prima News, în care s-a discutat despre tragica sinucidere a colegei noastre, pe care am cunoscut-o prin intermediul companiei. Și eu lucrez la Atos de mai mulți ani, cam din aceeași perioadă cu ea. Ne întâlneam ocazional afară, la pauza de țigară, pe vremea când compania încă avea stabilitate și nu erau problemele care ne apasă astăzi.
Ultima dată ne-am salutat la începutul verii, tot afară, la țigară. Era, în ultima vreme, tot singură. Părea preocupată, dar nu am intrat în discuții personale, din respect pentru intimitatea fiecăruia. Fiecare dintre noi are propriile provocări, și poate nu întotdeauna este potrivit să ne implicăm în viața celorlalți.
Regret profund să aflu că de o lună nu mai este printre noi și că managementul Atos a ales să păstreze tăcerea, de parcă nimic grav nu s-ar fi întâmplat. Oare cum trec părinții ei prin această tragedie? Cum își duc povara durerii, în absența copilului lor?
Referitor la ce ai spus în interviu, sunt de acord. Situația companiei s-a deteriorat foarte mult în ultimii ani. S-au pierdut numeroase proiecte, iar soluția aleasă pentru reducerea personalului a fost recurgerea la metode abuzive: evaluări bazate pe criterii arbitrare, care nu reflectă performanța reală, interzicerea Home Office-ului și concedieri abuzive.
Unele echipe sunt conduse de manageri promovați nu pe merit, ci pe baza relațiilor. Manageri care execută directivele primite de sus fără să gândească sau, și mai grav, din propria inițiativă, pentru a da bine la evaluare. Totul fără să țină cont de impactul asupra echipelor, asupra oamenilor, asupra sănătății lor mentale sau a urmărilor pe termen lung. Situația din Atos ne îngrijorează pe toți. Suntem într-o barcă spartă, iar în loc să ni se ofere sprijin, să fim ajutați să înțelegem ce ne rezervă viitorul, presiunea se intensifică. Încrederea în companie și în noi înșine se prăbușește pe zi ce trece, iar cultura toxică a atins un punct de maximă intolerabilitate, forțându-ne să plecăm de „bunăvoie”.
În primul rând, sunt vizați angajații de pe proiectele pierdute sau cei care locuiesc în alte orașe decât Timișoara. Cei care îndrăznesc să aibă o voce în echipă sunt printre primii vizați, pentru că nu este nevoie de oameni care să pună întrebări sau să conteste deciziile. Se caută doar cei care acceptă în tăcere tot ce li se impune.
În cazul colegei noastre, cred că s-a comis o greșeală imensă. Nu s-a luat în considerare starea ei emoțională sau stresul pe care îl resimțea, responsabilitatea morală pentru acest deznodământ revine, în mare parte, acelui manager care cred că nu a anticipat o asemenea tragedie, dar asta nu îl/o exonerează de răspundere.
Acesta este, din păcate, adevărul despre Atos astăzi.”
Mărturia 4: Așteptarea managerilor din Franța – să stai peste program deși ești prost plătit
„Am o prietenă bună care lucrează la Atos de ani de zile și recent a ajuns în departamentul financiar. Am aflat că au mutat oameni pe Eviden (divizia pe care plănuiau să o vândă) și că de unii dintre ei au scăpat foarte ușor, folosind metoda „nou contract – nouă perioadă de probă”. Nu are rost să continui, sunt sigură că înțelegi unde duce acest lucru.
Prietenei mele i s-a făcut o evaluare de tipul „ai înțeles noile sarcini, dar îți vom da o notă mică ca să te motivăm să te străduiești mai mult”. Știu despre asta dinainte ca scandalul să izbucnească. Și nici nu mai menționez că li se cere să fie disponibili după program, să fie ‘dedicați’, deși sunt plătiți prost – iar toate aceste cerințe și așteptări vin de la managerii din Franța.
Prietena mea nu a vrut să mă ajute cu un mesaj scris, probabil din cauza mesajelor constante primite prin townhall-uri. Dar eu nu pot să rămân tăcută, Doru. Totul e politic, la fel ca discursul șefului HR-ului lor – doar PR de criză și nimic mai mult.”
Mărturia 5: Concediat de azi pe mâine pentru că nu a învățat „cerințele proiectului”
„Soțul meu este un fost angajat Atos, a fost angajat anul trecut la începutul lunii Noiembrie pe poziția de Project Manager pe limba germană sub conducerea Bxxx Syyy. După perioada de training a fost informat că poziția respectivă nu mai poate fi ocupată așa că va fi pus pe bench. După câteva zile i-au spus ca totuși îl vor pune pe o poziție de Service Manager pe germană din nou după ce a terminat trainingul nu mai aveau locuri pe proiectul respectiv și a fost pus din nou pe bench unde a tot rămas până în ianuarie când la începutul lunii i s-a și terminat perioada de probă și a trecut pe contract nedeterminat. În tot acest timp dintre terminarea trainingurilor și statul pe banca Bxxx și celălalt manager, au început să găsească greșeli în orice făcea soțul meu chiar dacă făcea exact ce îi cereau sau spuneau ei să facă la următorul meeting spuneau că nu e bine ce face și cum o face.
La începutul lunii Februarie, soțul a fost amenințat și ulterior obligat de către Bxxx şi HR să semneze un act adițional cum că perioada de probă i-a fost extinsă cu încă 3 luni deoarece nu a fost alocat până atunci pe nici un proiect și a stat pe bench, de parcă el nu voia să lucreze când ei “nu” îi găseau poziții disponibile ba de PM, ba de SM, ba nu erau pe limba germană. După ce în final a semnat actul adițional a fost pus pe o poziție de SM pe un proiect francez când colo el a fost angajat pentru limba germană. Urmând ca “surprinzător” prin 12-15 februarie Bxxx și celălalt manager să organizeze un meeting cu el, după cca 10 zile în care a început să lucreze pe noul proiect, să îi spună că de ziua următoare este concediat pentru ca nu reușește să învețe “cerințele proiectului”. După care în toată perioada de DUPĂ terminarea trainingului de, aproximativ 1 lună, Xxxx îl teroriza cu meetinguri zilnice în care îl întreba exact ce a învățat cât era pe bench. Dacă mergea în pauza de masă era întrebat de ce nu lucrează sau de ce nu e disponibil pe Teams deși la semnarea contractului a fost prevăzut “o oră pentru pauză de masă”, la fel, în unele zile era contactat de manager după orele de lucru sau chiar în weekend-uri, deși programul de lucru era de la 9 la 5, managerul și Atos se așteptau ca angajații să fie disponibili pentru ei 24/7, până în ziua în care îi concediază pe nedrept sau îi forțează să demisioneze.”
Mărturia 6: „Ce a pățit această fată este modul „clasic” al acestei firme de a se „debarasa” de angajați”
„Am citit articolul tău în legătură cu fata care a lucrat la Atos și s-a spânzurat… Trist și dureros!
Eu sunt fosta angajată a acestei firme și am plecat din ea deoarece am ales să locuiesc în afara țării.
Ceea ce vreau să-ți confirm este că ceea ce a pățit această fată este modul „clasic” al acestei firme de a se „debarasa” de angajați (pentru că din punct de vedere legal e destul de greu să dai pe cineva afară dacă nu ai probe solide, se parcurg anumiți pași pentru îmbunătățirea performanței, etc.). Eu am lucrat în perioada 2018-2019… deci se pare că păstrează același „stil”.
În fosta mea echipă am avut câțiva colegi care au fost puși într-o situație asemănătoare, dar diferită: erau „transferați” pe un alt proiect în afara pregătirii lor (gen tehnic, IT) unde era imposibil să facă față și plecau de bună voie.
Li se prezenta situația în felul următor: fie te duci pe acest proiect, fie îți depui singur demisia. Deci: îți vei da oricum demisia!
Această companie (și nu e singura, din păcate) se pretează la extrem de multe metode ilegale și neortodoxe, începând de la HR Manager (care nu mai știu dacă este aceeași duduie) până la HoD. Și cel mai trist este că au relații la ITM și alte instituții care sunt complice în toate demersurile lor ilegale…
Ceea ce mi se pare cel mai trist este că se va mușamaliza toată această tristă poveste și „vina” va fi a acestei sărmane tinere care oricum avea probleme psihice 🙁 (Asta va fi concluzia, vei vedea).”
Mărturia 7: „Managementul funcționează pe cunoștințe, pile, povești amoroase între manageri și unii subalterni care sunt privilegiați”
„Îți voi descrie cât se poate de onest toată experiența pe care am avut-o la Atos, fără a încerca să protejez sau să denigrez pe cineva.
Totul a început cu un meeting de grup cu toți colegii noi, dar și managementul imediat superior, persoanele care se ocupau de training ș.a.m.d. Într-adevăr, așa cum am mai citit și din alte părți, sunt oferite diferite beneficii precum asigurare medicală privată, la acea vreme o remunerație potrivită pentru nivelul meu și nivelul pieței, dar și consiliere psihologică săptămânală.
Numai că, în acest caz, era o singură doamnă care oferea consiliere psihologică și vă dați seama că noi, fiind 3500 de persoane, erau făcute rezervări pentru următoarele cel puțin 6 luni, deci nu se găsea loc liber niciodată, astfel că am apelat la serviciile unui alt terapeut.
Din fericire pentru mine și colegii mei, Team Leaderul meu precum și Managerul au fost și sunt doi oameni cărora și în ziua de azi le mulțumesc și păstrez legătura cu ei pentru că au fost lideri din toate punctele de vedere și nu au dat nicio secundă un semn de șefie, fiind oameni empatici și înțelegători, care discutau nu doar problemele sau planurile care țineau de locul de muncă, cât și despre problemele personale ale fiecăruia, dar și mediatori în cazul unui conflict între colegi. Acel gen de oameni mi-aș dori să fie toți managerii, din păcate însă, nu sunt așa.
Mergând mai sus pe scara ierarhică, sunt oameni reci, impresionați doar de cifre. Mulți dintre ei nu au nicio treabă cu partea tehnică și tot ce doresc ei sunt doar cifre. Promit clienților că vor implementa X sau Y lucru fără a se consulta cu echipele tehnice în primul rând dacă este posibil și, dacă da, dacă acele costuri se încadrează în bugetul clientului, ajungându-se la a fi implementate pe bani puțini niște cretinisme de proceduri, doar în interesul clientului, necontând că volumul de muncă va crește considerabil pentru angajat. Clientul doarme liniștit, managerul doarme liniștit, angajatul trage ca asinul.
De asemenea, managementul funcționează pe cunoștințe, pile, povești amoroase între manageri și unii subalterni care sunt privilegiați, și orice altceva din această sferă, iar p..imea nu are șanse să meargă mai departe și să avanseze pe post, decât dacă se merge cu pupatul și sigur nu al icoanei.
Totul a început să se ducă la vale în momentul în care Atos a fost împărțit în Atos și Eviden. Clienții rămași la Atos au început să plece, iar managerii au încercat să găsească soluții pentru a nu lăsa epava să eșueze și, evident, cum îți dai seama de caracterul unui om? Văzând cum îi tratează pe cei mai inferiori, însă aici este vorba doar de o inferioritate ierarhică și nicidecum umană, că teoretic suntem egali. Practic, instituțiile statului nu vor face nimic, managementul nu face nimic și singurul care are de tras este angajatul care, din nevoia de a supraviețui cu un salariu mizer de multe ori, acceptă toate aceste tratamente atât ale uneia cât și ale celeilalte și ajunge încet și sigur către disperare, nebunie, deznădejde sau, în cazuri mult mai dure, în cel în care a ajuns fosta colegă.
Îmi pare sincer rău că a ajuns acolo și că acești oameni care teoretic ar trebui să te îndrume mai departe în carieră și să fie mândri că sub supravegherea lor crești și te dezvolți, nicidecum să te împingă pe marginea prăpastiei și să îți spună: SARI! Sunt conștient că acest caz nu este singurul și că acolo există multe alte povești nespuse din partea altora, atât foști angajați cât și actuali, cei din urmă dorind să își păstreze locul de muncă.
Eu personal am renunțat pentru că, după doi ani de „prășit”, salariul meu nu a crescut sau s-a menținut, ci a scăzut din cauza că orele suplimentare și turele nu mai erau disponibile pe proiectul meu. Când am spus problema mea managementului, mi s-a răspuns că nu are ce să facă și implicit mi-am dat demisia la începutul acestui an.
Desigur, am mai păstrat legătura cu foștii colegi care s-au plâns că, într-adevăr, dacă nota de performanță nu este de minim 4 (maxim fiind 6), atunci ești pedepsit prin a fi chemat la birou, chiar dacă ești din Timișoara sau din alt oraș. Mi se pare totuși aberant, având în vedere că angajatorul știe că ești din alt oraș și teoretic nu ar trebui să fie o problemă pentru angajat, având în vedere că această companie a acceptat acest lucru când l-a angajat, iar dacă îl dorește la birou, atunci să îi plătească cazarea acolo.”
Ceea ce se întâmplă la Atos Timișoara nu este un caz singular, din păcate. Am primit zeci de mesaje de la oameni care sunt hărțuiți zilnic la locul de muncă, mulți dintre aceștia având nevoie de ajutor specializat.
Am făcut un prim inventar al persoanelor specializate care s-au oferit să acorde sprijin celor care se află în astfel de situații și al resurselor aflate la dispoziția tuturor celor aflați în dificultate. Vom continua să completăm această listă, pe măsură ce ne scrieți despre nevoile, dar și despre disponibilitatea voastră.
Dacă ai nevoie de ajutor sau vrei să oferi ajutor, scrie-ne aici.
Sursa imagine: Freepik
LIVE: pe 2 octombrie, de la ora 16:30, vorbim, alături de Florentin Iancu, liderul SITT și Nicu Ștefănuță, vicepreședinte al Parlamentului European, despre cum oprim managementul iresponsabil. Pregătește-ți întrebările și intră din discuție pe YouTube, Facebook sau Linkedin.
Ziua si articolul de hate. Te uiti pe pagina voastra si nu vezi absolut nici un articol „de bine”. Totul e hate speech.
Nu am lucrat la Atos (inca) dar uite ce stiu eu (am multi fosti colegi acolo):
– au angajat cand le-a mers foarte bine foarte multi tineri care nu aveau educatie sau experienta in IT (oameni care s-au reprofilat dupa ce au studiat Geografie, mecanici …..)
– au introdus home-office inainte de pandemie
Lasa-ti clickbait si bullying. Faceti ceva util ca va transformati in OTV
Când vor fi declarate persoane non-grata managerii străini de la această firmă????
Managerii din România de la această firmă pot fi pedepsiți de către poliție?
Cred că ar trebui să ții pentru tine asemenea păreri până când nu lucrezi la AtoS. Așadar singurul plin de BS în toată treaba asta ești tu. Nu zic că articolul este perfect sau complet, dar tu ești probabil ceva manager de AtoS și orice mărturie ți se pare aiurea și trăiești în lumea ta perfectă. Nu mai bine stai tu în lumea ta roz și ne lași cu aberațiile tale în pace?! Că până la urmă ești încă un părerist de serviciu ca și postacii USR care au impresia că ei le știu pe toate și dețin adevărul absolut, iar oricine îndrăznește să îi contrazică sunt făcuți cu ou și cu oțet pe considerente fără fundament. Dar e OK. Acum știm cine ești și cum ești tu. Hai pa!
Asta este consecinta faptului ca in ROMANIA nu mai sunt sindicate la majoritatea firmelor private. Sindicatele au rolul sa apere uneori angajatii.
Ce crezi, atos are sindicat (SIIT) și când a apărut situația cu obligatul venirii la birou in TIMISOARA, până și ei dădeau din coate și ziceau că nu au ce să facă. De asemenea ne au sugerat sa facem așa cum zic managerii, să venim o lună două macar , chiar că majoritatea eram din alte orașe. Așa că, să fie sănătos și sindicatul. Că după cum spunea și Doru in alt articol, mai toți „marii” sunt mana in mana.
Dianne, daca ai fi sindicalista si ai fi citit informarile ai fi vazut ca SITT a protestat. SITT a facut atat cat i-i permite legea: a consultat juridic pe toti angajatii care au venit pe acesta speta, (eu sunt unul dintre ei) si concluzia a fost ca desi am fost avertizati de catre SITT la acel moment sa nu semnam actele aditionale prin care acceptam modificarea locului de munca din CIM in sediul actual UBC, noi angajatii am facut-o ca primarii. Prin urmare desi SITT a reclamat ITM ul exact pe acest subiect (caruia i-a luat o luna sa raspunda – da am primit pe mail noi membrii raspunsul ITM), mareata institutie a zis ca ce face fira e fix legal si cui nu-i convine sa dea in judecata. Cam asta e tara in care traim. Ce nu intelegem noi e ca daca toti am ridica vocea altfel ar sta lucrurile. Departe de a zice ca SITT e perfect, dar nu poti pune in carca unora ce nu se poate pune. In plus ar fi bine sa nu mai plecam toti dupa fentele managementului
*
Sa ii multumim lui Emil Boc. El a luat drepturile sindicatelor in 2011 si a spus ca isi asuma. Inca nu vad ce si-a asumat. Tot multumita lui am pierdut peste 100 de zile de concediu, iar ca salariu din 2011 pana in 2019 a ramas neschimbat. In 2019 am avut 9%, iar in 2021 am plecat la alta corporatie care imi da iar 21 de zile de concediu, fara cresteri de 3 ani si doar cu contract din 6 in 6 luni. Tot el a anulat sporurile de munca grea. Cei care faceau ture de noapte si munceau in comditii grele au ajuns sa fie platiti mai prost ca cei care faceau cafeaua sefului dimineata.
Accept jigniri dar te rog nu ma fa USRist.
In alta ordine de idei, primul articol fara hate pe site este din 2023. Il gasesti pe pagina 3. Despre asta vorbeam.
Ciupeala, ai umplut de sange cratima aia si tu emiti opinii pe internet?! Stai naiba in banca ta si lasa-i pe altii care stiu unde si cum sa puna cratima sa discute…
AtoS a avut parti bune, multi angajati n-ar fi avut oportunitatea sa lucreze in IT. Se faceau academii de training pe banda rulanta, la un momentdat, fara pic de hate o zic, angajau toti boschetarii de pe strada care cu greu horcaiau o fraza in engleza.
Firma a inceput sa se duca treptat pe … de prin 2014 cand mafia de manageri ex-Orange au inceput sa „faca pui” si sa se propulseze ierarhic intr-un mod in care tu, ca angajat, daca te plangeai „mai sus” de managerul tau, te luau amandoi la suturi. Stiu atat de mult c*cat despre unele animale in costum de la AtoS incat s-ar dezinfecta politia pe maini dupa ce ar pune mana pe ei. Dar … cum ar spune una din acele animale, „ar afecta economia locala”.
In firma lucrurile functioneaza ca si cand la baza ar sta un sistem politic romanesc, second-hand si usor reinterpretat.
Imi pare foarte rau de abuzurile ce se petrec la ora actuala in Atos Romania, aceste abuzuri au fost de la inceput doar ca acum cu acest carve out Atos / Eviden, aceste abuzuri au inceput sa fie mai transparente, mai nesimtite, lipsa totala de empatie, respect fata de colectiv.
Lipsa de respect nu a intarziat sa apara si in momentul in care PAUL Peterson Chief HR Officer vine de peste ocean sa afle adevarul despre abuzurile din Atos iar tu C.A cand iti este adresata o intrebare, nici macar bunul simt nu il ai sa te ridici in 2 picioare ca la scoala si sa ii raspunzi omului cu subiect si predicat, ba mai mult îți rozi unghiile, pupi crucea de la gat etc.
Dar în alta ordine de idei, țin sa va precizez dragi angajati Atos Romania ca aceste abuzuri / presiuni din partea managerilor nu sunt doar la noi, se intampla și în Franța, Belgia și Germania.
Sa speram ca efortul autorităților va avea un efect de durata asupra boierilor Atos iar iobagimea va fi lasata în pace sa iobageasca ca și pana acum dar cel puțin fara presiuni.
Sa fie pace și lumina în suflete!
Nu poti sari peste sef… seful lui il ia la rost ca nu e in stare sa se ocupe de oamenii lui. Tot pe il il pune sa se ocupe si o sa iti fie mai rau.
Perfect de acord, pot confirma. Am lucrat acolo intr-o vreme in care erau mariri de salariu de 2x le an si team-buildinguri si tot felul de partyuri, deh , venea banu’ garla. Si chiar asa, se angajau pe vremea aia toti taximetristii si shaormerii pe pozitii tehnice si erau prezentati ca „technical expert” la clienti si taxati aia cu sute, uneori mii de euro pe ora pt servicii. Toate astea trebuiau sa se termine la un moment dat pt ca totul era fake. Si cel mai fake cacat din toate erau sedintele cu hr-ul in care se impingea tot cacatul ala cu „great place to work” , „atos family” si alte inepti gretoase importate de hr care nu are nicio legatura cu cultura noastra. Sunt o persoana simpla, imi place sa imi fac munca bine pt ca asa consider ca e corect si moral, dar nu ma lua cu englezisme tampite luate din carti de dracu stie unde spuse cu zambete false. Sunteti falsi si nimeni nu inghite cacatul vostru.
Condoleante familiei fetei si sper ca cineva sa plateasca pt asta dar ma tem ca nimeni nu va pati nimic (vezi cazuri grave gen 1 mai sau dino iorgulescu si iti dai seama de situatia sistemului din tara asta)
E greu când te obișnuiești cu binele. Ce nu înțelege lumea că trăim în capitalism, dacă nu îți convine bagi preavizul și ai plecat. Mai ales în IT dacă ești competent găsești joburi. Ce să mai zică ăia care n-au oportunități nici 1% cât au ei.
Nu este simplu sa pleci. Ai un contract pe termen lung, iti vezi de job, faci un credit, vin copii, creste BNR-ul dobanda, apoi corporatia iti impune niste schimbari. Nu mai poti pleca ca in 3-4 sapt trebuie sa platesti rata, iar copilul are nevoie de spatiu, de mancare, haine, rechzite. Si nu este vina ta, ca iti faci treba, dar firma schomba regulile jocului dupa inceperea meciului. Ce-ar fi sa te uiti la un meci de fotbal si la jumatatea partidei sa se schimbe reguluile in favoarea unei echipe?
Taranete, daca vrei stiri de cancan umbla pe alte siteuri. De ce ti-e teama de jurnalismul de investigatie??
Dl Doru, dealungul carierei mele am observat ca oamenii buni si harnici nu prea au vreme sa se planga,pt ca ei se concentrează pe a aduce valoare departamentul/companiei in care lucreaza,omul bun si harnic nu se blochează in lucrurile care nu merg,el încearcă sa faca lucrurile sa mearga,in schimb ” angajatii oropsiți de burghezia manageriala” de obiciei sunt pierdevara cărora li se cuvine totul fara ca ei sa dea mare lucru inapoi…
Exact asa e. Cine are valoare pleaca daca e atat de naspa un loc, nu doar se smiorcaie.
Si daca au facut doua lucruri bune acum trebuie scuzati ca sunt niste animale?
Trebuie sa suferi de o formă acută de sociopatie să te faci că nu înțelegi suferința uriașă a sute de oameni.
Cât de animal poți fi să spui că tragediile unor oameni și ale familiilor lor sunt „Hate speech”?
Familia fetei care s-a sinucis sufera. Dumnezeu s-o ierte si pe familie sa o ajute iar cei care au impins-o spre agest gest (prieteni, colegi, manageri,..) sa plateasca
Dar angajatii nu sufera. Pt ca ultima data cand am verificat in Romania nu e comunism si ATOS nu e firma de stat. Cine nu vrea la Atos sa mearga in alta parte. PUNCT !
Cat despre hate speech ia da-i un ochi in arhiva site-ului si zi-mi si mie cand gasesti un articol fara ura fata de o firma ,manager, corporatie etc. Un articol.
Din greseala am descoperit site-ul dupa un click bait al unui influencer. Cel mai mare bully dupa Cartman din Southpark
Atât se poate. E ok. Absolut 100% hate speech din partea cuiva care vorbește despre hate speech. Nu e ironic deloc, venind din partea cuiva care ignoră orice realitate pentru a face glume proaste pornind de la numele oamenilor și face pe deșteptul, dar pune cratimele numai să fie puse, doar acolo unde nu trebuie.
Tot nu ai intrat in idee si ai raspuns superficial doar pentru ca trebuie sa scrii ceva, nu conteaza ce.
Uite am facut eu un efort pentru voi -> primul articol fara hate e pe pagina 3 la mijloc. Din 28 decembrie 2023. FACT !
Ca să pornim de undeva, constructiv, am creat o listă cu resurse, organizații și persoane gata să ofere sprijin celor aflați în dificultate: https://hackingwork.ro/can-you-help-resurse-si-sprijin-pentru-angajatii-romani-hartuiti-la-munca-si-concediati-abuziv/ Lista de actualizează zilnic, deci dacă vrei și poți și tu să ajuți, dă-ne de știre. Mulțumim că ne ajuți să o facem să ajungă la cât mai mulți oameni buni, care au nevoie de ajutor în aceste momente.
Ciupeala face parte din trupa de soc ATOS. ATOS a avut parti bune, asta e sigur, dar nu inseamna ca ce face acum este ok si trebe trecut cu vederea
Cred că șefa menționată la Mărturia 5, Bxxx Sxxx, e una și aceeași persoană care i-a spus Larisei să își dea demisia. Vreau să subliniez o nuanță: unii angajați pot, eventual, să renunțe la concedierea cu salarii compensatorii etc, pentru că nu vor să aibă ”o tinichea de coadă” la următoare interviuri de angajare (poți încerca să arăți că ai fost disponibilizat nu pentru incompetență ci pentru că firma n-a mai avut proiecte în care să te implice, sunt articole diferite din legislație ce pot fi invocate, dar mereu intervievatorul va privi asta cu neîncredere…). MULȚUMIM, DORU ȘUPEALĂ !
Sunt angajat din 2007 si am lucrat in mai multe firme si cunosc persoane care lucreaza prin Atos. Pana la pandemie venitul la birou era cat se poate de normal, acum e vazut ca fiind o pedeapsa? Avand in vedere ca si pe bench, esti platit cu salariul lunar iar tu trebuie doar sa vii la birou si sa faci cursuri care in definitiv te pot ajuta pe tine ca angajat sa te dezvolti…ai cafea si fructe in bucatarie. Sincer in facultate mergeam la cursuri si seminarii si nu primeam cafea si nici fructe si nici platiti sa invatam nu eram. Nu vad unde e marea pedeapsa in toata treaba cu venitul la birou pentru reskilling. Pana la urma e misiunea managerilor sa iti gaseasca proiect…tu poti sta linistit pe bench ca salariul tot e platit.
Exemplul cu facultatea e de dat un exemplu. La grădiniță aveai biscuiței ca te duceai și erai cuminte, asta înseamnă că e relevant subiectului?
Daca mâine te pune sa scoți rahatul cu mâinile goale din buda șefului, deși tu ai cu totul alt job, asta înseamnă că trebuie să accepți?
Dumneavoastră considerați ok, că un ITst sa facă lucruri de Finanțe fara să aibe habar de ce face, și mai mult sa fie și evaluat pt asta?
Nu nu, nicidecum, doar nu mi se parea asa inspaimantatoare perspectiva pedeapsa de a veni la un birou modern si sa fiu platit sa fac cursuri de perfectionare. In mintea mea mi se pare mai stresant sa lucrezi pe proiecte si sa te preseze clientul sa ii livrezi decat sa te certe managerul ca n-are proiect unde sa te incadreze in timp ce salariul curge. Mi se pare ca presiunea e pe manager sa gaseasca proiect decat pe angajat care sta bine mersi si face cursuri. Ma refer strict la venitul la birou daca esti din TM in rest nu opinez referitor la caz.
m-am oprit la „nu mi se pare”, e clar, esti tipul de om care nu intelege ca oamenii sunt diferiti si reactioneaza diferit in functie de starea in care sunt
Marea „pedeapsa” este că înainte și în timpul pandemiei au angajat oameni preponderent din alte orașe din țară, cu promisiunea la angajare a contractului de telemunca permanent, care de fapt nu era permanen, ci trebuia semnat periodic. Ulterior când s-au gândit ei că au prea multi angajați și îi arde la buzunar, au jucat cartea murdara cu evaluarile fantoma și din burta, ca Să oblige oamenii din alte orașe sa vina la birou in Timișoara, și nu în orașele unde locuiesc ( chiar daca există și în acele orașe sediu atos). Oricine are un dram de raționament poate să își dă seama despre ce e vorba aici. Nu este vorba numai de chemarea la birou, ci de felul în care se abuzează de angajați – evaluări făcute pe genunchi, note date din burta (daca te ai bine cu managerul îți mai împinge un „5” acolo sa iasă media. Daca nu, sănătate), pensiunea angajaților de pe bench Și așa mai departe.
Buna Ekko
“Pana la pandemie venitul la birou era cat se poate de normal, acum e vazut ca fiind o pedeapsa?”
Sper ca nu vorebsti serios. Oameni au comentat de Remote ca fiind menționat de la început, cine le a zis ca angajații vor sa se mute in Timişoara sau chiar daca sunt acolo asta inseamna gata conditia se poate impune deasupra lor? Poate au nevoie exact de poziția de remote dumnezeu stie fiecare ce are in viața lui.
2. Chiar discutam de cafeaua si fructele de la birou? Si luxul scuza ma… Corect da fără ele nu se putea ba trebuie sa fim si foarte multumiti ca am muri fără, ba chiar nu ne permite sa ne tratam noi acasă singuri cu cafeaua si fructele e foarte scump e cat un burger cu foii de aur de la Merkana nu ne permitem asa ceva săptămânal.
E ca si cum ai spune, uite vezi iti dau astea trebuie sa fi multumit, te si platesc degeaba si tu nu esti bun de nimic, sti ce si maine poi maine vin cu o scuza ca nu esti bun de nimic si te dau afara spune mi asta cum e?
Doamna care a vorbit de soțul ei mai sus, îti dai seama in ce condiție se afla? Omu nu știa ce viitor sau chiar pana când va fi in ATOS, daca are si familie si copii credeți asta nu este suficient sa ajungi sa ai nişte probleme de sănătate sa ajungi din cauza lor la psiholog? Ti se pare normal sa fi ca angajat folosit asa de către ei?
Sunt plătit temporar si degeaba, mai bine plătit când chiar lucrezi si ști ce vei face pentru viitorul tau, ca bineînțeles asa înseamnă nu te avansezi si rămâi acolo unde w, viitor in firma n-ai alt job pana mai găsești dumnezeu cu mila.
Se spune daca nu ai ceva bun de spus sau de adaugat, tacerea ar fi mai buna.
Asta e mesajul pentru toti care spun măcar avem cafea si alte prostii. Sa va vedem cu cafeaua ce faceți când apar problemele psihice dupa ce primiți un comportament “extrem de frumos” de către firma ai alte prostii din partea lor.
Ce sa mai spun…faceți va de treaba beați cafeaua si fructele linistiți si lasați problemele astea pentru altcineva daca tot nu va ajuta creierul sa va gândiți la alții.
Hai zi buna la cafeluță sa aveți!
Daca au semnat contract remote, atunci jobul TREBUIE sa ramana remote. Sau contractul nu mai are nicio valoare daca managementul se razgandeste de pe o zi pe alta?
Cristi-iulian Niculescu if we need to namedrop manageri care pastreaza angajatii(angajatele) doar pentru sx si alte tipuri de favoruri 🤡🩷
tell us more :))
Am vazut un manager care spargea seminte la birou, credeti-ma ce e aici nu se poate explica.
Multi s au angajat la firma asta dar nu inteleg modelul ei de afaceri. Tu persoana esti salariat in Ro la ei, siderat in biroul luxos de la mall te bucuri de biroul de fite,.. locatia luxu..ajuta firma sa para mai serioasa, iti ia tie ochii, ia si ochii la clienti.
Bun cum face bani?
Simplu: Te vinde pe tine angajat, la alte firme pe o rata orara de 2-5 ori mai mare ca rata ta orara de intern.
Asa se produc banii. Te vinde pe tine si pe altii, si asa sustii si managerii etc alte costuri.
Daca nu te mai poate vinde, adica nu mai sunt clienti pentru tine, ei trebuie sa te plateasca din banii lor. Adica efectiv le aduci pierderi le arzi gazu de pomana.
Tu ai fost produsu, dar ghinion brusc nu mai ai cautare, atunci clar vor sa scape de tine.
Asa e la toate firmele care vand man power, body lease..
Unii iti propun o demisie amiabila cu 2-3x compensatorii, altii propun sa iti dai demisia si sa dispari, daca refuzi chiar te aduc la depresie prin faptu ca deja esti OBOSIT, tu in ani ai schimbat nenumarate echipe si clienti si de fiecare data ai avut enorm de invatat, super-implicat dar si pas cu pas mai aproape de burn out.
Un astfel de loc de munca presupune riscuri.
Nimeni nu iti spune asta la angajare.
Cum se pune de o criza, externii zboara primii. De obicei firmele de externi platesc mai bine, ca firmele cu propriul produs. Dar riscu e risc,
daca e criza clientu te concediaza instant, restu stiti ce urmeaza ..
sa faca contract x luni pe bara, daca nu sa plateasca compensatii, nu sa faca ilegalitati, au venit la noi ca e mana de lucru ieftin si taxe mici si acum vor si economii la salarii? dupa ce au pus firma pe butuci?
Bai, mai terminati cu vanatoarea asta de vrajitoare, l-ati gasit pe Supeala mama dolores. Vorbiti naiba intern si rezolvati acolo problemele. Scrieti aici anonim, nici macar nu va asumati ce cacaturi spuneti.
Am lucrat la Atos mai multi ani pe rol tehnic si nu a fost deloc dracul asa negru. Chiar a fost unul dintre cele mai flexibile si ok medii in care am lucrat. Bineinteles ca erau si capuse nemultumite care culmea, fix aia aveau vocea cea mai mare.
Ca sa nu zic de posibile repercursiuni la astfel de alimentari sociale intre voi. Atos Romania e centru de livrare, nu ei castiga clientii sau contractele, alea se castiga in global. Daca va formati in Atos global imaginea asta pe care singuri vi-o promovati in presa, va taiati singuri craca desub picioare si cresteti riscul de mumu externalizare servicii la Atos Romania pe viitor, ei pot oricand sa mute serviciile din Atos Romania in alte centre de livrare gen Atos India, Polonia, Bulgaria sau alte centre. Si apoi sa vedem cum mii de angajati mergeti la Supeala sa va angajeze.
Situatia cu lipsa proiecte e peste tot in toata industria IT si Automotive.
Esti sclav atos?
Si eu am lucrat la Atos si asta era inainte, era ok compania si nu era asa presiune, dar acum a ajuns foarte aiurea situatia, din cauza evaluarilor fictive cu note de 3, chematul la birou, statul pe bench, pierderea de clienti, scaderea actiunilor samd. Deci ce spui tu mai sus nu are nicio treaba cu situatia actuala. Am o prietena care inca lucreaza la ei si a zis ca tot mai aiurea incepe sa fie tot si sa simta presiunea, plus ca depinde f mult de managerul direct, cat de mult isi apara angajatii si cat de rational e, sa nu taie si spanzure doar de dragul sus-pusilor.
Am colegi pe proiect care au primit nota 3 si ceva la ultima evaluare, adica under performer. Oameni foarte buni si dedicati jobului, cu vechime de 3-4 ani. Evaluarea asta e o bataie de joc. Astept sa apara lingaii si managerii in comentarii.
Treaba nu are cu siguranță o singură variabilă. Și cu toată stima, nici-o persoana nu te poate face sa recurgi la gesturi extreme. Tipa avea deja probleme psihice severe, deci s-ar sinucis din cauza acestor probleme psihice severe. Sigur că, in fragilitatea emoțională in care se află, ii era imposibil să gestioneze orice situație încărcată de la locul de munca.
Oricât suntem obișnuiți cu gândirea in alb și negru, nu exista o singura varianta a unei povesti ci o multitudine.
Nu lucrez la Atos dar lucrez in corporații și de-a lungul timpului am învățat sistemul. Daca compania pierde proiecte din diverse motive și nu are sa îți dea de munca, e logic ce urmeaza next. Legislația română nu obliga angajatorul la salarii compensatorii sau alte beneficii, din păcate. Poți să fii informat că nu mai ai de munca și ți se încetează contractul, poți să primești șomaj eventual.
De asemenea, mi se pare absurd să ai așteptarea de la compania la care lucrezi sa îți gestioneze problemele din afara locului se munca și să îți plătească psihiatru. Sigur, unele abonamente medicale pot include anumite servicii de genul dar sa ai așteptarea asta e de a dreptul absurd.
Mai mult decât atât, e într-adevăr ușor dramatic sa acuzi o persoana de sinuciderea alteia. Sinuciderea este un gest deliberat și autonom, o alegere extrem de nefericită.
Pe langa asta, un lucru extraordinar de alarmant e persoana care oare că suferă de bipolar. Întrebarea e: de s a întâmplat cu testele psihologice periodice? Sa ai un angajat care suferă de tulburări afective este o provocare pentru companie, și e nevoie de o constatare daca persoana respectiva deține abilitățile necesare.
Tot ce vad in „marturiile” de mai sus sunt niste persoane care își doresc un sistem mai bun pentru noi toți, dar nu știu exact cum sa exprima asta într-un mod matur.
Sper ca intr-o zi sa treci peste mentalitatea de sclav la el in tara
Daca nu lucrezi la Ațos, cu siguranță nu cunoști ce CCM are, deci nu înțeleg de ce te pronunți. Aceasta mentalitate de a da vina pe victima nu mai e valabilă in 2024 când se presupune că suntem mai educați pe tema sănătății mentale, mai empatici și înțelegem mai bine sa fii oameni. Începând cu acest incident, angajații ar trebui sa înceapă să se protejeze documentand in scris orice forma de abuz din partea managerilor cu cât mai multe detalii și mail-uri. Țineți un dosar, plângeri in scris la HR, toate discuțiile și promisiunile, cand există servicii care nu se pot accesa, puneți tot în mail-uri și faceți un dosar pentru viitor.
Deci daca ai in Contracul de munca ca in caz de concediere primesti X salarii compensatorii, iar tu ii „impingi” sa-si dea demisia ca sa nu le platesti, e ok in opinia ta ? 🙂
Da, corect, nu mai am proiecte te dau afara, platesc ce trebuie si asta e. De ce nu procedeaza asa firma?
Interesant ca subiectul inca e in viata, dar cel mai probabil nu va fi ajutat decat la generare de trafic in definitiv.
AtoS e o hazna de cand il stiu eu personal (Siemens Forte). Atunci erau nemti “nazisti” care se impuneau cu brutalitate la romanasi. Acum AtoS a ramas cu javrele dresate, astia nu stiu altceva, ba au mai aparut si sclavii supremi Oranj. Astia sunt ultima speta: de la o sefa pitica blonda analfabeta care stie doar sa zambeasca la Don Juani, si alti sclavi. Au fost si manageri cu coloana in firma asta: nu mai este niciunul 🤣 astia erau vazuti mai rau decat oile negre. Apropo: vedeti ca fata asta NU este singura care s-a sinucis in firma asta, mai exista cazuri in trecut care au fost “motovati” tot pe linie de management sa faca gestul trist; “scurmati” si veti gasi (folosim verbul “a scurma” pentru ca actiunea trebuie efectuata in hazna/cacat).
Am mai zis si la articolul precedent: solutia este decolarea din aceasta Palestina… altfel masochistii care se lasa sechelati de niste nulitati vor plati scump. In tara asta nu exista un Cod al Muncii sanatos, coruptia este endemica, si nu toti au stomac si anduranta.
Pot fi batuti “smecherii” astia?!.. DA!.. merita?!.. NU! De ce?… pai oricum sunt batuti ei de soarta, dar nici nu realizeaza, si pana la urma cel mai sanatos mod de a aborda problema este sa iti gasesti un loc unde sa muncesti de drag. Daca AtoS ar fi ultima/singura firma din lume, ipotetic vorbind, care sa mai ofere joburi pe ce lucrez eu(si imi mega place) pai in cazul asta ma duc linistit sofer pe TIR de exemplu. 😂
Daca e sa dau vreodata un exemplu negativ AtoS mereu pentru mine este exemplul suprem. Nici la stat nu se intampla lucrurile la nivelul AtoS. Cum fura/u ei bani cu asigurarile alea, cum cheltuiau ei banul fara nicio rusine… eheheeee.. cate sunt!
Ei te vrăjesc că ‘suntem o echipă’ Că viața în afara firmei e risipă Cu ei să stai din zori până în noapte Și în coșmare ei îți sunt aproape Îți pun pe umeri ce nu poți să duci Vrei ca să scapi dar nu ai cum să fugi Ești singură și viața n-are rost Începi să te gândești la tot ce-a fost Și gândurile negre te cuprind Chiar de nu-ți vrei părinții suferind Vei face pasul spre o altă lume În care ai copil și-l strigi pe nume…
” nu mi-a menționat că în cadrul Atos putem beneficia de ședințe psihologice gratuite, nu mi-a spus nimic.”
Au fost de multe ori emailuri despre sedintele de psihoterapie unde trebuie sa te programezi pentru o sedinta.
Si nu. Nu sunt manager. Sunt angajat Atos Timisoara.
Din pacate mailurile oficiale sunt cele mai des ignorate si sterse.
Atunci nu functioneaza, alte planuri?
Pai daca omul i-a spus fix atunci ce probleme are, in calitate de manager nu ar fi putut sa ii „reaminteasca” de aceasta optiune?
Nu numai aceasta companie are astfel de comportamente! Am lucrat și eu în una cunoscuta. Îmi pare rău că nu am avut curajul să plec mai devreme. Partea ciudată este că angajații dintr-o corporație sunt sclavi, dar sunt foarte mândrii că sunt parte aceasteia. Când însă îți dai seama de acest lucru trebuie să pleci rapid de acolo. Consecințele negative sunt sigur mai reduse decât dacă rămâi.
Deși va plângeți și va flagelul de hartuire,nu demisionează nimeni și nu sunt procese pt hartuirea Atos pe lista instantelor de judecata.Asta chiar e de noapte mintii
Sunt tartani in Atos cat cuprinde.Cand au fost meetinguri referitoare la maririle salariale au stat cuminti.Unu n-a sarit la beregata lor sau poate unu doi.In pandemie toti erau vaccinati si raspundeau „si eu m-am vaccinat”.Filmele tampite despre asa zisul virus si vaccinul minune merită vazute.Angajatul Atos ori e dobitoc ori e dobitoc! Crezul lor este urmatorul :”hai sa facem misto de Dumnezeu ca n-are ce sa ni se intample!” Toti injurau Biserica desi majoritatea sunt botezati ortodox.Si acu ce sa vezi durii aia cauta pe psihopupu nu mai au loc la vraci,isi pun capat zilelor inghit pastile droguri evident si sunt disperati.
Citesc toate aberatiile de pe acest blog, (varianta online a lui Otv, infintat de acest Dorel, varianta low cost a prezentatorului raposatului post tv) legate de povestea acestei sinucideri inca de la primul articol mizerabil plin de minciuni si frustrari si raman de fiecare data din ce in ce mai uimita de cata prostie si neasumare regasesc in spatele tastaturii.
Inca de la inceput nu si-a asumat nimeni cu nume si prenume vreuna din presupusele „marturii”, ci s-a preferat sa se pastreze anonimatul, in schimb numele managerei directe a fost tarat in toata mocirla acestei povesti. Deci inteleg de aici ca prtectia datelor cu caracter personal a functionat aici si vad ca functioneaza in continuare si in articolul de fata doar in cazul frustratilor si mincinosilor.
Am urmarit cu foarte mare interes aceasta desfasurare de forte pe care ai pornit-o, Doru.
Care este efectul pe termen lung al suprainformarii? Unul dintre ele este acela de a fi primul. Nici macar de a publica adevarul. Si tu, ca om de presa, ar trebui sa publici adevarul. Din punct de vedere mediatic traim intr-o societate, si nu numai in Romania este valabil, in care nevoia de a fi primul transcende nevoia de a afla adevarul.
Nici nu mai conteaza pe cine ranesti sau distrugi. Este mult mai usor sa arunci in mediul online un articol bazat pe niste marturii care ipotetic pot fi interpretate foarte usor.
In acest mod poti porni o avalansa de amenintari cu moartea asupra unui om care poate nu merita. Sau asupra a mai multor oameni, care, la randul lor poate nu merita.
Am observat ca multe comentarii contineau numele atat a angajatei care a ales sa se sinucida, cat si a managerei acelei angajate. Pentru ca ulterior (cateva zile mai tarziu) numele managerei sa fie cenzurat. De ce nu s-a cenzurat numele imediat? De ce nu impui o politica de securitate personala in ceea ce priveste divulgarea informatiilor cu caracter personal pe acest blog?
Dat fiind faptul ca numele managerei a ramas public in comentarii cateva zile bune, foarte multe persoane o pot hartui si ameninta chiar cu moartea. Chiar si cateva ore de mentinere publica a numelui managerei este timp suficient pentru ca multi oameni fara scaun la cap, manati de impuls, sa doreasca sa faca dreptate ca niste eroi din filmele cu Batman, Superman sau Wonder Woman.
Din ce stim cu totii, s-a deschis deja o ancheta interna in cadrul cariea vor fi audiati toate persoanele prezente in acea zi la birou cat si persoanele prezente in momentul in care prezumtiv s-au facut afirmatii de genul „ai 24 de ore să fii mai productivă sau îți dai demisia”. Sa presupunem ca la finalul anchetei, managera va fi achitata. Daca ei i se va intampla ceva intre timp, iti asumi raspunderea ca indirect ai condus la un alt eveniment tragic?
Cu siguranta nu vei face asta, ci vei scrie un alt articol in care vei descrie voalat faptul ca si-ar merita soarta. Ceva de genul „si-a facut-o cu mana ei. Oamenii si-au facut dreptate”.
Esti oare constient ca prin aceste articole instigi atat la violenta atat verbala cat si posibil fizica?
In cazul de suicid al fetei pot spune ca este tragic ceea ce s-a intamplat. Totusi, prin acest articol doresti sa atragi opinia publica in directia in care pentru deciziile personale ale unei persoane sa fie trase la raspundere alte persoane. Ceea ce nu este cazul. Vorbind metaforic, daca doresti sa schimbi lumea, incepe prin a-ti face singur patul.
Apelul la oameni ar trebui sa fie acela de a-si asuma orice decizie pe care o iau in ceea ce ii priveste pe ei insisi si in acelasi timp consecintele oricarei decizii.
Revenind la momentul fatidic al suicidului fetei. Exista si aici multe semne de intrebare. Si incep printr-un aforsim:
„Spune-mi cum ai trait ca sa iti spun de ce ai murit”.
Parintii, rudele si apropiatii nu au stiut de starea ei de sanatate mintala? Din partea acestora nu a primit niciun fel de suport? Ea nu a povestit nimic nimanui despre ceea ce s-a intamplat in acea zi inainte de a comite actul de suicid?
Daca doresti sa te arati justitiar in drepturile omului, ar trebui sa te adresezi tribunalului de la Haga. Acolo au fost multi romani care au avut castig de cauza chiar impotriva statului roman.
Si mai bine de atat, ar trebui sa astepti rezultatul anchetei inainte de a trage concluzii poate pripite.
Sunt tartani in Atos cat cuprinde.Cand au fost meetinguri referitoare la maririle salariale au stat cuminti.Unu n-a sarit la beregata lor sau poate unu doi.In pandemie toti erau vaccinati si raspundeau „si etu m-am vaccinat”.Filmele tampite despre asa zisul virus si vaccinul minune merită vazute.Angajatul Atos ori e dobitoc ori e dobitoc! Crezul lor este urmatorul :”hai sa facem misto de Dumnezeu ca n-are ce sa ni se intample!” Toti injurau Biserica desi majoritatea sunt botezati ortodox.Si acu ce sa vezi durii aia cauta pe psihopupu nu mai au loc la vraci,isi pun capat zilelor inghit pastile droguri evident si sunt disperati.
Am lucrat la Atos vreme de câțiva ani, îi cunosc personal pe managerii responsabili de moartea Larisei și vreau să spun ce știu despre ei.
Această Bibanca Aszaszinka (nume modificat chiar de mine), care era șefa Larisei a învățat cum să se poarte cu angajații de la alt ghiolban notoriu, numitul Cretin Șurubărescu (nume modificat, desigur), unul dintre managerii de top.
Șurubărescu ăsta ar fi fost un excelent șef de lagăr nazist sau comandant de pușcărie comunistă și se poartă execrabil cu oamenii. Fiind însă un foarte generos mentor, s-a ocupat personal de educația managerială a numitei Bibanca Aszaszinka, pe care obișnuia să o invite frecvent să ia prânzul împreună. Se întorceau la birou împreună, după vreo două-trei ore, dinspre un bloc din apropierea sediului, unde acest Șurubărescu avea un apartament amenajat special pentru aceste meditații la management.
În același apartament acest Șurubărescu se întâlnea și cu o altă mare personalitate a managementului, numita Lidgia Ardeoarfocu (nume modificat), cea care i-a fost mereu protectoare, mamă, nașă, amantă, șefă și inspirație pentru toate ticăloșiile pe care le face.
Urât bordel este acest Atos România. Nemernicii ăia din Franța nu au de gând să facă nimic ca să oprească toată mizeria asta?