Cu mici variațiuni legate ora de start și ora de încheiere a programului, cu toții am agreat până nu demult că ziua de muncă începe dimineața în forță în jurul orei 9, are o pauză de o oră sau de jumătate de oră pentru masa de prânz și continuă cu un nou efort susținut până după amiază pe la ora 17.00, când ne transformăm din nou în traficul aglomerat al orașului și ascultăm știrile de la radio, în autobuz, metrou sau în mașină conducând spre casă cu 5 kilometri la oră.
Fenomen nou: ziua de lucru cu trei vârfuri de activitate
Faptul că am început cu toții să privim mult mai flexibil ziua de lucru și modul în care ne organizăm programul a dus recent la apariția unui fenomen nou: ziua de muncă nu mai este formată din două reprize de efort, înainte și după masa de prânz, ci are trei vârfuri de activitate, începute tot la ora primei cafele, dar distribuite ceva mai flexibil, până la ore mai târzii, către seară.
Datele agregate de platformele digitale care ne sprijină munca la birou arată de ceva vreme un nou stil de lucru și de viață adoptat de tot mai mulți dintre cei care muncesc la birouri. Fie că vorbim despre cei care se duc zilnic spre centrul orașului în clădirile de birouri, fie că ne referim la cei care își permit luxul de a munci de acasă, vedem tot mai mulți oameni care în intervalul orar 15.00–18.00 devin inactivi.
Unii șefi care se uită pe datele statistice legate de perioadele de activitate ale colegilor lor au interpretat în mod greșit această „Siestă” luată cu de la sine putere de către oameni drept o formă de a chiuli de la lucru. Mulți angajați își părăsesc birourile mult mai devreme de ora 17.00, pentru a-și gestiona responsabilitățile personale, ca să-și ia copiii de la școală sau grădiniță, să se odihnească sau să-și respecte programul sportiv și rutinele de antrenament pornite în pandemie.
„Siesta” neoficială din timpul zilei, recuperată după ora 18:00
Această siestă deseori neagreată oficial, dar folositoare pentru oameni, creează o „zonă moartă” pe final de program, care-i îngrijorează degeaba pe șefii prea fixiști. Pentru că oamenii, după ce își rezolvă lucrurile personale, se întorc la treabă și își încheie ziua de lucru, pe la 7 sau 8 seara, îndeplinind tot ceea ce aveau planificat pentru ziua respectivă, într-un al treilea vârf de efort, care nu a existat până de curând.
După mai bine de trei ani de muncă flexibilă forțată de pandemie, mulți angajați se confruntă cu dificultăți în a se readapta la modelul tradițional de program. Cei mai mulți nici nu caută să o facă, considerând că un echilibru mai bun între viața personală și cea profesională li se cuvine, iar pauzele pot fi recuperate. În timp ce „zona moartă” din intervalul 16.00-18.00 e avantajoasă pentru angajați, unii angajatori se simt frustrați de tăcerea și productivitatea scăzută din această perioadă de timp.
Pauzele luate cu de la sine putere în timpul programului sunt recuperate prin activitate în afara orelor obișnuite de lucru. Acest stil nou de lucru cu trei vârfuri de efort este o noutate cu care probabil va trebui să ne obișnuim.
Cum se pot adapta angajatorii la „Triple Peak”, noul stil de lucru al angajaților?
Rămâne de văzut în ce fel noul mod de organizare a programului de lucru afectează coeziunea și comunicarea în echipe, are impact asupra gradului de oboseală și de stres al oamenilor, dar influențează și relațiile cu membrii de familie, care în orele specifice celui de-al treilea vârf de sarcină ar putea să se simtă dezavantajați și lipsiți de atenție.
Flexibilitatea este cuvântul cu care ne întâlnim tot mai frecvent și cu tot mai multe înfățișări în ultimii ani, odată cu șocul pe care l-a adus pandemia. Cred că armonizarea nevoilor personale ale angajaților cu prioritățile de business în aranjamente personalizate și generoase în flexibilitate este cea mai bună cale spre performanță durabilă.
Cu siguranță, nu este ușor să conduci echipe în care fiecare are alt stil de lucru și alte preferințe legate de program. Autonomia cât mai mare, transparența totală legată de obiective, sarcini și rezultate, încurajarea inițiativei și creativității și delegarea cât mai multor decizii către membrii echipelor sunt răspunsurile care îi pot ajuta pe manageri să se adapteze la noua realitate.
***
Poți asculta informațiile din articol în acest episod al emisiunii Hacking Work Radio disponibil pe Spotify și Apple Podcasts.
Mai mult, ne poți asculta săptămânal la radio în fiecare marți, miercuri și joi la ora 10:20 la Radio România Cultural și la 07:20 la Radio România Cluj.
***
Acest articol vă este oferit de Blankfactor, lider global în inovație digitală pentru fintech-uri și procesatori de plăți.
Companie americană cu prezență globală, Blankfactor își construiește o echipă puternică de inginerie software în România, având birouri în București, Cluj și Brașov și colaborând cu profesioniști de top din întreaga țară.
***
Sursa foto: Freepik.
E ok sa incepem la 9, 12-13 pauza de masa, 16 fugim in oras sa rezolvam probleme si revenim la 18 (de acasa de preferinta) pentru „vreo” 2 ore? Nu mai zic de pauzele de cafea/tigara. 8 ore pe zi daca iei o ora pauza de masa inseamna de la 9 la 18 (nu 17). Ok, vii pe 8:30 si iei pauza de masa jumatate de ora…pleci la 17.
Va imaginati cum e sa fii un tanar antreprenor, sa trebuiasca sa tii pasul cu multinationalele (atat la clienti cat si la salarii) si sa lucreze lumea in felul asta?
Parca tot cautam moduri in care sa punem munca pe ultimul loc cu toate combinatiile astea (wfh, hybrid, 4 day week etc) si apoi ne plangem ca nu mai e nevoie de noi prin firme, ca firmele nu mai sunt competitive, ca scoatem produse proaste, ca se dau oameni afara.
Nu vreti sa promovam mai mult concentrarea, munca, dezvoltarea profesionala, interesul fata de job? Eu m-am saturat sa vad tineri de 20 de ani care lucreaza maxim 5 ore pe zi si apoi se mira ca-s dati afara, ca nu cresc, ca viata de naspa.
Tind sa te contrazic legat de volumul de munca depus in noul mod. Ca se lucreaza 5 ore sau 9 ore, este mai putin important daca calitatea muncii este superioara.
Nu trebuie sa fi la „Program” sa performezi.
De fapt problema la care faci referire este legata de calitatea muncii si implicarea noilor generatii, care da, nu mai considera locul de munca prioritar.
Compania in care lucrez a adoptat lucrul wfh si hibrid, si ce sa vezi, in majoritatea cazurilor performanta a crescut. Aici mai conteaza si managerul, angajatii, bonificatia, motivarea, etc.