„Salut.
Scriu și aici la sugestia lui Doru, căruia i-am scris deja pe LinkedIn despre povestea concedierii mele subite dintr-o companie IT.
Sunt una dintre cititoarele voastre din umbră care se bucură de subiectele actuale abordate. Ați discutat și despre concedierile din IT atât din afară, cât și din România, însă focusul a fost mai degrabă pe faptul că s-a întâmplat, nu și cum s-a întâmplat.
„Mi-ar plăcea să văd subiectul concedierilor abordat prin prisma umanității și legalității”
De aceea, mai ales în această perioadă în care concedierile sunt dese, mi-ar plăcea să văd subiectul abordat prin prisma umanității cu care oamenii sunt concediați și mai ales al legalității. Cu alte cuvinte, ce drepturi legale am eu ca angajat, ce ar trebui să știu dacă mi se întâmplă asta, cum știu că s-a procedat legal? Mi-ar plăcea să văd asta deoarece am trecut de curând prin asta și nu a fost deloc plăcut.
În noiembrie 2022 am fost angajată în cadrul unei companii mici spre medii (start-up, zic ei). Compania este în domeniul IT, pe validare Pharma, cu sediul principal în US și cu sediu administrativ în România. Lucram fully remote la ei și începeam să cred că mă așteaptă ceva fain.
„Am fost informați brusc de încheierea contractului de muncă”
După nici două luni, în 30 ianuarie 2023, o dimineață oarecare la ora 10 – meetings, planuri, business as usual. În aceeași zi, la 13:30 atât eu, cât și alți 9 colegi, am primit un e-mail de la HR în care am fost informați brusc de încheierea contractului de muncă. Eu fiind încă în probă, m-am gândit inițial că e vorba de performanța mea. Apoi am aflat că și managerul meu, care era în companie de aproape 3 ani a fost dat afară – la fel de brusc și sec, fără nici măcar un „mulțumesc” din partea celor cu care a lucrat atâta vreme și pe care, zice el, îi considera prieteni.
Fata de la HR mi-a dat niste explicații absolut minime despre dificultăți economice și că asta-i viață. Discuția a durat 5 minute, pe Slack – atât. După alte câteva minute, am intrat într-un call cu toți angajații, în care se așteptau explicații de la CEO. După nici 5 minute însă, atât eu cât și cei „vizați” și care nu trebuia să fim de fapt acolo, am fost scoși din call și ni s-a tăiat accesul la tot – Slack, documente interne, JIRA etc. Nu mai puteam comunica nicicum intern cu colegii, doar prin telefonul personal.
„Îmi pierdusem jobul, nu mai aveam acces la nimic și nu aveam niciun fel de explicație din partea managementului”
Și uite așa, în mai puțin de o oră, îmi pierdusem jobul, nu mai aveam acces la nimic și nu aveam niciun fel de explicații relevante sau un minim de comunicare din partea managementului.
Explicațiile nu au venit nici după, așa că am rămas cu un gust extrem de amar după experiența asta de batjocură. Totul s-a întâmplat brusc și fară noimă, lăsându-ne pe toți confuzi – atât pe cei care am plecat, cât și pe cei care au rămas.
Am aflat apoi că știau de problemele astea financiare (dacă într-adevăr de asta e vorba) încă de dinainte să vin eu, ceea ce mă face să mă întreb cu furie de ce m-au angajat și au considerat că e ok să îmi las fostul job pentru ca apoi să mă dea afară după 2 luni.
„Colegii au avut de ales pe loc între a rămâne în preaviz sau a renunța la preaviz de comun acord”
Situația mea a fost una simplă, fiind în probă am fost exclusiv informată. Colegii angajați cu contract de muncă au avut de ales pe loc (!) între a rămâne în preaviz sau a renunța la preaviz de comun acord. Nu li s-a dat nici măcar o zi sau o oră să se gândească, ci au fost presați cu un răspuns pe loc. Au fost zvonuri cum că nu a fost tocmai legal cum au procedat, dat fiind faptul că în notificările noastre nu este menționat nimic legat de adevărul motiv sau restructurări, ci doar un articol generic din Codul Muncii privind încheierea contractului individual de muncă de comun acord între părți.
Am crezut că e o companie bună, care măcar ar fi putut avea decentă de a nu ne da afară pe ușa din dos, în 60 minute, într-un mod cel puțin îndoielnic. Și care după toate astea, au trâmbițat către cei rămas că „le merge super bine, we have projects, we have money, things are great!”. Eu ca eu, nici nu existam în 2 luni, însă alții mai vechi cred că meritau măcar un „mersi” prefăcut.
„Se întâmplă multe mizerii și în companiile mici, despre care nu se vorbește”
Știu că, de regulă, companiile cunoscute, cu un nume primesc atenție mai mare din partea oamenilor, însă am simțit nevoia să vă zic că sunt multe alte mizerii care se întâmplă și în companiile mici, de care nu se vorbește la scară mare. Până la urmă, indiferent de mărime, dacă trebuie să dai afară oameni, contează enorm CUM o faci și, mai ales, să fii om cu cei pe care tocmai îi lași de căruță.
În concluzie, poate considerați experiența asta demnă de dat mai departe. Daca da, vă rog să îmi scrieți înainte, pentru a păstra anonimatul. Dacă nu, eu oricum vă mulțumesc că sunteți acolo.”
***
Concedierile inumane din IT, experiențe trumatizante pentru cei dați afară peste noapte
Multe dintre concedierile din industria de tehnologie (și nu doar) se fac cam așa: oamenii sunt aruncați afară din firme, peste noapte, fără criterii clare de concediere și cu proteste ale celor rămași în firme sau cu frica că vor fi următorii pe listă.
Concedierile nu sunt făcute pe criterii obiective, nu au la bază o evaluare a performanței individuale. Se taie în carne vie, undeva într-un birou al unor oameni care gândesc în căsuțe de Excel și văd angajații doar ca pe niște costuri. Pur și simplu dispare echipa în care lucrai și nu mai ai loc de muncă.
Pentru foarte mulți, experiența asta este traumatizantă și este un șoc peste care puțini pot trece ușor. Totuși, în loc să te lași condus de revoltă (deși e normal să simți asta), e mai important să nu ascunzi lucrurile sub preș, să vorbești despre ceea ce ți s-a întâmplat și să privești viitorul cu încredere.
***
Numele persoanei a fost schimbat pentru protejarea identității.
Ai trăit personal astfel de situații? Scrie-ne în comentarii, ori pe news@hackingwork.ro și îți facem povestea cunoscută, în mod anonim.
Conștientizarea ne va ajuta să devenim mai curajoși în a cere ceea ce merităm.
***
Sursă foto copertă: iStock.
D-șoara are și nu are dreptate. Oricum, se vede că nu are experiență în domeniul IT (cel puțin). În sectorul ăsta (despre care știu cum e, fiindcă activez în el de peste 20 ani), angajările și concedierile se fac exact la fel: sumar și rapid. Dacă i-a convenit cum a fost angajată și pe ce beneficii, ar fi trebuit să știe (dar omul cât trăiește învață) că și plecarea va decurge în același mod. Ce înseamnă „uman”? Că și eu am concediat (în perioada crizei din 2008-2011) câteva zeci de angajați (dintre care unii, care drept să spun, erau ținuți mai mult exact de mila de care se plânge d-șoara că nu a avut parte, dar mai făceau și ei câte ceva). Uman = îi chemam la o „discuție” (după primii 4-5, toți ceilalți chemați știau exact ce-i așteaptă), urmau niște lacrimi și (eventual) rugăminți dar, fiind cu ochii pe partea de cheltuieli din firmă, rezultatul era același: „mulțumim și, eventual, ne mai auzim”.
O asigur pe d-șoara în cauză că procesele de acces fel (concedierile, dar și angajările) se fac ÎNTOTDEAUNA din motive obiective, cel mai important fiind cashflow-ul. D-sa se credea probabil angajată la Stat, dar Statul (cel român în mod sigur) nu dă doi bani pe profitabilitate. Explicația mea pentru cei la care renunțam (cu durere în suflet pentru unii la care țineam mult) era că suntem ca într-un balon din care trebuie aruncat „lestul” dacă vrem să supraviețuim. Ori pleacă ei, ori pleacă acasă împreună cu toți colegii lor. Poate părea inuman, dar e purul și crudul adevăr. În industrie (mai ales IT, cu un ciclu scurt de producție) nu rezistă decât cei care fac profit și performanță, arareori cei care fac și asistență socială (dar trebuie să le facă obligatoriu pe primele două, altfel dispar). Cred că e o bună lecție de viață pentru persoana „Nadia”: nimic bun nu vine fără sacrificii și un revers. Poate ar fi utilă și o discuție despre pretențiile angajaților din IT, respectiv competență+experiență vs. beneficii vizate (e sugestia unui prieten 🙂 ).
Argumentul tău TL;DR:
Eu nu sunt uman, la fel ca mine sunt și ceilalți în IT. Dacă aveai mai multă experiență în IT nu te așteptai la nimic uman.
@Ed: De acord cu „argumentul” TL;DR, e greu cu cititul în ziua de azi 🙂 Dar, Bobiță, explică tu cum ar fi „uman”, cum ai face tu, „uman”, restructurări. Fără să trebuiască să închizi firma și să-i trimiți pe toți acasă.
Dar uite un răspuns de „Bobiță”, câinele meu: ce te costă să dai un email, să îți ceri scuze și să oferi o compensație pentru deranj… mă gândesc că Bobiță are dreptate și ajută omul să nu se simtă tratat mizerabil.
Muncesc in una din cele mai mari firme de IT, recent dispar colegi de pe o zi pe alta.
Dar toti semneaza de buna voie desfacerea contractului, fiind manipulati, NU SUNT CONCEDIATI!
Stiu „unele” persoane care au ales sa mearga in instanta, pt ca e mult mai complez procesil de concediere, gen: ce alte pozitii similare sunt in firma, ce a facut firma sa il pregateasca, califice pt alta pozitie…
Informati-va inainte de a semna orice sau a lua decizii, si nu va considerati singuri destepti, sunt specialisti pt orice domeniu…
In alt univers o companie care urma sa dea afara mai multi oameni a organizat intr-o zi un targ de joburi in sediul lor pentru angajatii care urmau sa plece.
Am trecut prin cateva conciederi colective, si as putea sa povestec cateva din invataturile mele.
In primul rand: nu cautati latura umana. Decizia s-a luat strict pe calcule cinice si reci, asa ca rugamintile sau sensibilizarea angajatorului nu vor functiona. Stiu ca e o diferenta imensa intre atitudinea din timpul angajarii, cand toti erau „one big happy family” si raceala cu care vi se comunica conciederea, dar familie e doar cand ajuta la eficientizarea firmei.
Si nu prea sunt sanse sa ii faceti sa se razgandeasca. Ce puteti insa sa faceti, e sa fiti si voi la fel de pragmatici si cinici. Negociati numarul de salarii compensatorii. Nu acceptati demisia cu acordul partilor daca nu sunteti multumiti de salariile compensatorii care vi se vor da. Va dura mult timp sa va dea afara daca nu plecati de comun acord (trebuie comisie de disciplina, PIP, evaluare de PIP, etc si asta dureaza) – asa ca de cele mai multe ori firmele vor accepta mai multe compensatii ca sa scape de voi.
Si nu renuntati la preaviz, nici la zilele de concediu. E util bufferul din preaviz pentru a va putea cauta in liniste alt job, fara a fi constransi de lipsa banilor.