27 de ani de tăcere și ignoranță, de preocupare egoistă doar pentru binele personal și propria dezvoltare profesională ne-au adus aici. Am fost indivizi și nu comunități, am fost profesioniști și nu cetățeni, am fost obligați să alegem mereu răul cel mai mic fiindcă nu ne-am ocupat să construim binele colectiv. A trebuit să fim furați de niște tâlhari în miez de noapte ca să ne dăm seama că scroafa s-a urcat în copac, că infractorii au confiscat statul și fac legile după cum le convine și că democrația adevărată nu funcționează fără cetățeni activi.
600.000 de oameni în stradă, uniți de aceleași idealuri, valori și priorități înseamnă un miracol pe care ne bucurăm să îl trăim împreună și un vis fantastic, din care nu am mai vrea să ne trezim. Cum problemele și ticăloșiile care ne-au scos în stradă nu sunt depășite deloc, iar sursa răului este încă în aceeași poziție de control al întregii puteri din țara asta, este evident că nu putem ceda și abandona acum, fiindcă victoria morală pe care deja am repurtat-o trebuie să fie confirmată și de una formală, legală, statală, iar schimbările pe care le dorim și le cerem trebuie să se concretizeze rapid și durabil, nelăsând tâlharilor posibilitatea de a mai întoarce apoi sensul lucrurilor, prin șmecheriile lor de șobolani parșivi.
Pe de altă parte, este natural ca energia celor două săptămâni continue de protest să înceapă să se disipeze, este fizic și uman imposibil să putem păstra cotele de participare atinse în week-endul trecut. Toți avem serviciu, familii, obligații extraprofesionale, preocupări de timp liber, nevoie de odihnă și meditație și nu putem renunța la aceste lucruri pe termen nedeterminat, astfel că este firesc ca la manifestațiile de stradă să vedem efective semnificativ mai puțin numeroase decât în zilele de maximă prezență. Condițiile meteorologice sunt și ele un factor determinant, astfel că eu cred că trebuie să gândim și să acționăm pragmatic, administrându-ne inteligent resursele și fixându-ne obiective comune ambițioase, inteligente și tangibile. Este minunat că pe străzi au rămas în număr mare protestatari și acest lucru trebuie continuat, fiindcă dovedește zi de zi că problema nu este rezolvată și că pericolul iminent este real și mereu posibil, câtă vreme niște hoți și analfabeți compun guvernul țării.
De aceea, propunerea mea este să ne dedicăm Duminicile pentru a consolida Democrația și a reconstrui România, iar manifestațiilor de stradă și din piețe să le adăugăm o nouă componentă strategică, extrem de importantă, care ne va aduce mult mai rapid în situația de a obține ceea ce ne dorim. Hai să facem un efort ca să ne apropiem, să vorbim, să ne reîmprietenim și să ne unim cu cealaltă jumătate de Românie, cea care încă este victima dezinformării, manipulării și propagandei terorii, derulate diabolic și insistent de mafia transpartinică de sorginte fesenistă care își feliază ciozvârte de țară de 27 de ani și finanțează din banii publici furați un sistem uriaș de manipulare și intoxicare format din televiziuni, ziare, platforme online și pagini de Facebook.
În realitate, în țara aceasta sunt două tabere, dar ele nu sunt reprezentate de tinerii progresiști pro-occidentali și bătrânii conservatori anti-europeni, așa cum se chinuie propaganda de partid și de stat mafiot să ne convingă. Nu, aceste două segmente nu sunt în mod real adversare și nu constituie tabere ireconciliabile, gata să se atace, să se lovească și să se elimine reciproc. În cele mai multe cazuri, membrii familiilor din România sunt distribuiți, în funcție de vârstă, educație și valorile personale, în una din cele două categorii, dar continuă să trăiască în aceeași casă, să mănânce la aceeași masă, să pună împreună resursele materiale pentru a își duce traiul și își doresc cu ardoare să depășească acest moment de tensiune funebră și de ură viscerală, alimentate în principal de acțiunile iresponsabililor din mediul politic și de ventilatoarele de rahat și minciună numite pompos ”televiziuni de știri”.
Cele două tabere existente azi în România sunt altele: pe de o parte clasa politică, în majoritatea ei, indiferent de partidul în care se localizează astăzi, compusă din indivizi lacomi, agresivi și plini de tupeu, fără moralitate, fără educație, fără principii și fără rușine și de cealaltă parte populația simplă a acestei țări, victimă a propriei naivități și a unui sistem politic care a preluat metodele și conexiunile fostului regim comunist și se folosește fără ezitare de un sistem de distribuție a puterii și informației creat și administrat de mințile diabolice ale fostei Securități.
Nu părinții și bunicii noștri, asistații social, minoritățile etnice sau bătrânii de pe scara blocului sunt adversarii reali pe care îi avem noi în țara asta de 27 de ani, ci liota de escroci, șmecherași și analfabeți cu coate ascuțite care se intitulează pompos ”clasă politică” și care controlează majoritar decizia politică prin alianțe bazate pe lăcomie și compromis, indiferent de rezultatele alegerilor. Știm cu toții acest lucru, în sufletele noastre, fie că suntem azi pe străzi contra regimului Dragnea sau la televizor, susținând un guvern-marionetă doar din teama de a nu ne pierde mărunțișul adăugat la pensie, cu care ni s-a cumpărat bunăvoința pentru încă un ciclu electoral.
Prioritatea noastră, a străzii, trebuie să fie, acum, pe lângă continuarea protestelor până la dărâmarea sistemului mafiot care a confiscat statul român, apropierea, împăcarea și unirea cu cealaltă jumătate a poporului, pentru a compune împreună, în sfârșit, o NAȚIUNE. Nu vom putea fi niciodată o națiune europeană în adevăratul sens al cuvântului dacă vom continua să ne războim stupid, să cultivăm conflictul de dragul orgoliului și să ne distanțăm categoric raportându-ne la niște politicieni vremelnici și la propaganda lor toxică, în loc de a conștientiza că valorile umane profunde, istoria, credințele, cunoștințele, rudele și prietenii, amintirile și sentimentele substanțiale ne unesc la nivel fundamental și ne fac să fim, împreună, membri ai acelorași familii, componenți ai acelorași comunități, părți ale aceluiași popor.
Așa că propunerea mea concretă este ca, de aici înainte, ÎN FIECARE DUMINICĂ, să ne ocupăm dimineața de împăcare, îmbrățișare și comunicare și seara de demonstrațiile tot mai convingătoare care deja ne-au așezat pe primele pagini ale presei mondiale și ne-au adus respectul și admirația unei întregi planete. Cum vom face concret munca de reclădire a punților cu semenii noștri și de reconstrucție a unei adevărate națiuni? Simplu: mergând duminica dimineața acolo unde îi putem întâlni pe cei care azi sunt rătăciți în negura fricii, propagandei și a urii: la slujba de la biserică acum, la piață, la iarbă verde și în parcurile din oraș mai încolo, când se mai încălzește.
Hai să ne grupăm câte 3-4-5, așa cum am făcut-o și pentru a ieși seara la proteste, să ne luăm pancartele, drapelele și ”tehnica de luptă” (telefoane mobile, cu tot cu lanternă și lasere) și să mergem să îi cunoaștem pe oamenii ăștia, să îi ascultăm, să îi mai ascultăm o dată și încă o dată, să îi înțelegem și să le pricepem crezurile și dorințele, să îi îmbrățișăm, să le spunem o glumă, să le arătăm cu drag, pașnic și calm, cine suntem, cum gândim și de ce credem ce credem, să le explicăm cu răbdare care este adevărul despre banii lui Soroș și ai multinaționalelor, să le arătăm că atacurile psihotronice nu au avut prea mare efect și am rămas oameni la fel de normali, simpli și veseli ca și ei, să îi convingem că nu vrem să vindem țara occidentalilor, dar că ar fi bine să trăim cu toții în confortul, stabilitatea, siguranța și civilizația acelui stil de viață.
Un gigantic dialog sincer, onest și pașnic la nivel național ne-ar ajuta să ne facem bine, ca și națiune, în mod miraculos și într-un termen scurt și ar clădi premisele de a obține tot ceea ce ne dorim, ca și cetățeni, fie că suntem azi într-o tabără ideologică sau în cealaltă. Știm instinctiv cu toții care ne sunt adevărații dușmani, trebuie doar să acem acest pas uriaș pentru a începe să gândim și să acționăm la fel și să extirpăm rapid și sigur carcinomul golanilor care ne jefuiesc sistematic și ne fac să ne războim stupid între noi.
Hai să ne organizăm în echipe mici, să acoperim foarte bine atât capitalele de județ, dar mai ales toate orașele mici și satele din fundăturile județelor, să mergem la biserică duminică dimineața și să cerem voie preoților ca, la finalul slujbei, să ne adresăm celor prezenți pentru câteva minute. Dăm astfel o șansă istorică și Bisericii de la noi, indiferent de confesiune, de a își redescoperi adevărata vocație socială și comunitară și a părăsi măcar pentru moment obsesiile financiar-materialiste. Dacă preotul acceptă, e foarte bine, dacă nu, atunci putem organiza dialogurile respective afară, în fața bisericii.
Vom avea la început mare nevoie de răbdare, de nervi tari și de susținerea echipei cu care mergem, ca să evităm agresiunea verbală și, în cazurile excepționale, posibilele violențe provocate de activiștii de partid locali. Da, este un efort pe care nu toți îl putem face, din motive logistice sau de curaj. Am fost 600.000 în stradă, dar chiar și dacă numai 100.000 dintre noi se decid să facă acest gest, în echipe de câte 5, tot atingem 20.000 de puncte de contact și suntem auziți de minim 200.000 de oameni în acele locuri. O să vedeți că prima oară e mai greu, de la a doua întâlnire lucrurile vor merge mult mai bine și relația cu oamenii ăștia se va construi natural. Fâcând acest lucru în câteva duminici la rând, vom fi capabili să căpătăm încredere și experiență de la o zi la alta și să realizăm un miracol pe care azi puțini îl cred posibil.
Dacă pe 11 decembrie seara, după anunțarea rezultatelor, mi-ar fi spus cineva că în februarie vor fi în stradă sute de mii de români în toate marile orașe împotriva unui guvern mafiot, aș fi spus că visează prea frumos sau l-aș fi întrebat de unde își cumpără compoziția din țigară. Am produs cu toții deja un prim miracol, pe care l-a remarcat o lume întreagă, așa că hai să facem din miracol o componentă a brandului de țară și să arătăm lumii că ne pricepem la treaba asta și îi așteptăm aici să îi învățăm și pe alții cum se face.
Ce ar trebui să le spunem acestor oameni că ne dorim noi? Păi cred că putem folosi foarte bine ideile listate în Moțiunea pentru România care circulă online de câteva zile, adăugând la punctul zero interdicția fermă pentru condamnații penal de orice fel de a mai deține orice funcție publică. Să le spunem clar, din primul moment, că respectăm votul din decembrie și rezultatul alegerilor, că PSD are tot dreptul să guverneze și că și noi ne dorim din tot sufletul ca promisiunile de bunăstare pentru care social-democrații au câștigat alegerile să se îndeplinească integral. Și să le explicăm de ce credem că un guvern care s-a purtat ca un tâlhar o dată are toate șansele de a repeta acel gest și de aceea nu avem încredere în oamenii ăia și cerem ca toți să plece și să lase locul altora, mai cinstiți și mai capabili, tot din partidul lor.
Să le arătăm punct cu punct că toate cele zece solicitări din Moțiune sunt benefice pentru toți cetățenii României și vor avea efecte rapide și sigure de curățare a vieții publice. Să le explicăm cât de mult rău face corupția, să le dăm exemplele concrete din sănătate sau din educație prezentate de Tolontan sau de alții în care hoția și șmecheria sistemului mafiot care a confiscat statul duc la tragedii, la mizerie și la crime aberante contra cetățeanului. Să îi facem să creadă că este posibil să ne schimbăm soarta, ca popor, să îndreptăm lucrurile, să facem curat în viața publică, să trăim decent, cinstit și confortabil în țara asta bogată și frumoasă, dar că nu putem face acest lucru atâta vreme cât suntem dezbinați și ne pierdem ideile într-o bătălie idioată în care ne-au împins escrocii din politică.
Duminică dimineață eu mă voi duce la biserica de la mine din sat, să fac treaba asta. Contez pe tine, cititorule, să faci același lucru, alături de prietenii și colegii tăi. În definitiv, încercăm să facem un lucru frumos și bun, de ce ar trebui să ne fie teamă sau să avem rețineri? Nu ne este rușine cu ideile și visurile noastre, le-am spus clar și răspicat în piață, le putem expune cu calm și diplomație și în alte locuri și medii. Hai, la treabă, avem de reconstruit o națiune, că mâine-poimâine e 2018 și ne prinde centenarul rupți în două și rupți în fund!
Fotografiile din acest articol aparțin lui Cristian Munteanu și sunt preluate de pe blogul F64, unde găsiți o mulțime de imagini minunate despre evenimentele ultimelor zile.
PS: Îi mulțumesc Rodicăi, știe ea cine este, pentru că mi-a dat această idee.
