În 2019, o persoană petrecea, în medie, 6 ore citind și scriind e-mailuri
În 2005, fiecare om care lucra într-un birou, folosind un computer, primea și trimitea, în medie, 50 de e-mailuri zilnic. În 2006, cifra a crescut la o medie de 69 zilnic, în 2011 ajunsese deja la 92 în fiecare zi, iar în 2019 utilizatorul obișnuit al unui calculator citea sau scria, zilnic, în medie, 126 de e-mailuri.
Calculați vă rog cam cât timp petrecea doar cu corespondența e-mail un angajat al lui 2019. Dacă picăm de acord că pentru a citi sau scrie un e-mail avem nevoie cam de trei minute, în medie, atunci cele 126 de e-mailuri cu care ne confruntam zi de zi în statisticile lui 2019 însemnau undeva la 378 de minute.
Adică mai mult de șase ore. Concret, șase din cele opt ore oficiale de lucru ale unei zile par a fi consumate doar cu corespondența, adică mai ales vorbind cu alții, în scris, despre ce muncim, și nu muncind efectiv.
Numărul de e-mailuri a crescut odată cu pandemia
Credeți că numărul de e-mailuri cu care ne întâlnim zilnic, a scăzut din 2019 încoace? Sunteți foarte simpatici și optimiști, dar evident că vă înșelați. Numărul mesajelor pe care le scriem și le citim a crescut, odată cu pandemia, cu circa 45%, arată o statistică bazată pe un volum uriaș de date agregat în 2021 de Microsoft, folosind date din computerele tuturor utilizatorilor din lume ai acestui sistem de operare.
Și am discutat până acum doar despre e-mailuri. Și doar despre contul profesional, de serviciu. Să ne aducem aminte că mai avem și adresă de e-mail personală, dar și diverse platforme de mesagerie precum Slack, Whatsapp sau Messenger, la care putem să adăugăm conturile de pe rețelele sociale, precum Linkedin sau Facebook, unde și acolo avem un serviciu de mesagerie, dar și comentarii și replici la postări.
Dacă mai adăugăm și platformele de dezbateri precum Reddit sau forumurile precum Quora și mai avem și un blog, un vlog, un canal de Youtube sau unul de Instagram unde oamenii ne lasă mesaje, comentarii sau întrebări, putem fi siguri că avem nevoie de mult mai mult decât 8 ore, doar pentru a vorbi cu ceilalți, strict pe teme profesionale.
Obosiți și epuizați, dar cu lucrurile nefinalizate
La finalul zilei de muncă de 8 ore, mulți rămânem cu frustrarea lucrurilor nefinalizate, deși oboseala este cronică, epuizarea este maximă, iar efortul intelectual depus în comunicare este unul uriaș.
Observăm astfel că, oricât de mult ne-am dedica muncii, parcă niciodată nu mai ajungem la final cu cerințele de comunicare digitală. Idealul unui inbox cu zero mesaje necitite este tot mai greu de atins și mulți au renunțat deja să își mai propună așa ceva, lăsând necitite mesajele care nu par urgente, pe principiul ”dacă azi nu arde, poate mâine nu mai e nevoie”. Ceea ce, surprinzător, generează și mai multă mesagerie fiindcă, nu-i așa, dacă un coleg nu îți răspunde, de multe ori consideri oportun să îi dai un nou mesaj, de reamintire.
Ce este datoria digitală?
Acest fenomen a primit numele de ”Datorie Digitală” – în engleză ”Digital Debt”. Este un concept inspirat din limbajul specific companiilor de software, unde există ”Datorie Tehnică”, în engleză ”Technical Debt”, care indică o serie de sarcini de documentare și actualizare a liniilor de cod software scrise de programatori, pe care inginerii uită sau nu au timp să le realizeze.
Este ca atunci când un constructor realizează o clădire, dar nu mai are timp să deseneze și schițele care indică poziționarea și funcționalitățile instalațiilor, astfel că, după o vreme, este foarte greu să fie făcută mentenanța instalațiilor, în lipsa unei documentații.
Trăim vremuri în care cei mai mulți dintre noi ne luptăm, zi de zi, cu această nouă datorie. Datoria digitală. Bombardamentul de informație digitală la care suntem supuși zi de zi, asumându-ne un rol profesional, este tot mai mare și mai greu de administrat.
Ce putem face ca să avem liniște când muncim?
Cei mai înțelepți și mai curajoși dintre noi iau decizia de a se decupla intenționat de la rețelele online pentru mai multe ore, pentru a își asigura liniștea necesară muncii concentrate.
Mai mult, ei alocă un timp bine delimitat pentru comunicare și nu au niciun fel de problemă în a lăsa un volum mare de mesaje fără răspuns, de vreme ce nu au timpul și resursele de energie pentru a face față unui volum atât de mare de informație.
Deseori riscantă și cu siguranță controversată, decizia tot mai multora dintre noi de a se extrage din vortexul interminabil și diabolic al comunicării online este singura măsură realistă pe care o putem lua, individual. Dar fenomenul nu poate avea o rezolvare durabilă, solidă și sănătoasă, prin decizii individuale.
De aceea, este absolut necesar ca organizațiile și managerii să analizeze fenomenul Datoriei Digitale a fiecăruia dintre membrii echipei și să ia decizii eficiente și curajoase care să restrângă volumul comunicării neproductive și să limiteze efectul toxic de epuizare mintală, anxietate și depresie pe care datoria digitală îl are asupra celor mai mulți dintre noi.
***
Poți asculta informațiile din acest articol în acest episod al emisiunii Hacking Work Radio disponibil pe Youtube, Spotify, Apple Podcasts, RSS, Google Podcasts și Substack. Mai mult, ne poți asculta săptămânal la radio în fiecare luni și vineri de la ora 10.30 la Radio România Cultural și în fiecare marți și joi de la 7.50 și 16.45 la Radio România Cluj.
***
Acest articol vă este oferit de DevNest, compania de software pasionată de oameni, idei și know-how digital. Pentru toți oamenii buni pasionați de tehnologie, DevNest înseamnă evoluție și dezvoltare: Creăm oportunități. Creștem o comunitate.
***
Foto copertă: Freepik.
Îmi plac ideile lui Newport, și-l propovăduiesc și eu ca Moise în pustiu, dar la discuția despre e-mailuri cred că se sare un pic calul. Adică .. să fim serioși, volumul de mesaje clar este mare, însă ele sunt în vasta lor majoritate stereotip, ceea ce îngăduie o procesare la grămadă.
Nu stai 2-3 minute să parcurgi un e-mail, ci știi deja cam ce vrea direct din fereastra de preview, sau din titlu + emițător + primele 2 rînduri, chestie care ți-a răpit un fulminant cîteva secunde. După care nici nu ești nevoit să reacționezi pe loc, dacă este doar ceva informativ, ci-l lași acolo să zacă. După care la finele zilei (sau săptămînii) sortezi după emițător (sender), selectezi la grămadă ce-i inutil, și ștergi fără discuții.
Desigur, rămîn perfect valide celelalte observații despre faptul că nu te mai poți concenta de la atîtea întreruperi (nu mai faci deep work etc) + că te fragmentezi groaznic între n-șpe canale de comunicație. Just.