Așa mi-au zis, prima oară, amicii din școala primară. Același nume l-au găsit potrivit și colegii de la liceu, din facultate și de la primele joburi în presă, fără să se cunoască și să se informeze reciproc. Sunt un caz tipic de naming cu autor colectiv, inspirația, definiția și conotațiile aparținând exclusiv comunităților prin care am activat.
De-a lungul vremii, multe și colorate au fost înțelesurile atașate acestui nume. Astăzi, el nu reprezintă defel un brand, ci un apelativ pe care puțini dintre apropiați îl cunosc și de care tot atât de puțini își mai aduc aminte. Șupi este azi, în septembrie 2013, un individ care se apropie de 40 de ani, brașovean adoptat/adaptat în Maramureș, clujean de week-end și ardelean cu mintea și sufletul. Un călător în lumea comunicării, căutător pasionat de experiențe noi, de idei frumoase și de oameni faini.
Doamna Aneta Bogdan spune pe bună dreptate că e deosebit de dificil să mai poți, astăzi, pe frontul de Est sau oriunde în lume, să găsești un nume exclusiv simplu, scurt, memorabil și eficient, oricare ar fi produsul, serviciul sau individul pe care dorești să îl propui pieței. Sper să fiu o excepție și să îi construiesc lui Șupi un brand equity interesant, prietenos și relevant, dar mai ales să mă fac util comunității, cu ideile, valorile, gesturile și principiile mele.
Mă apuc astăzi de scris un blog, după o lungă perioadă în care am ezitat, am amânat, m-am gândit și m-am răzgândit. Mereu am crezut că e mai bine să îi lași să vorbească, să scrie și să propună agenda pe ăia mai deștepți, mai citiți, mai trecuți prin viață și mai albi la tâmple. Și azi cred același lucru, sunt(em) mult prea mulți cei care uită(m) prea des principiul lui Epictet (două urechi, o singură gură). Totuși, am credința că e de datoria noastră să participăm la viața comunității, fiecare cu abilitățile, preocupările și ideile sale. Scriu acest blog din două motive fundamentale: ca să promovez ideile, faptele, produsele, oamenii și proiectele care pot aduce valoare, beneficii și bucurie semenilor mei și să atrag atenția atunci când ceva nu merge, nu este sau nu se face bine, propunând, atunci când pot, și soluții utile pentru a duce lucrurile pe drumul cel bun.
Vreau să le mulțumesc celor care m-au inspirat și m-au încurajat (cei mai mulți fără să știe) să încep acest blog. Am ajuns să cred că bloggingul e fain, e cool și e bun pentru oameni datorită practicanților acestui obicei din Brașov, Baia Mare și Cluj, dar și din alte părți ale țării. Tare m-aș bucura să regăsiți, în articolele mele, umorul, culoarea și bucuria de a trăi ale lui Gaben și ale Groparului, pasiunea și clarviziunea lui Dragoș Alexa, creativitatea și inițiativa Tevedeceilor și ale lui Crivăț, savoarea și eleganța lui Adi Hădean, generozitatea lui Aroneț, vitalitatea lui Călin Biriș, incisivitatea și expresivitatea Ralucăi Feher, luciditatea și pragmatismul lui Vlad Petreanu, Tolontan și Moise Biziday Guran, curajul de Zorro al lui BrasovNews dar și stilul inconfundabil al brașovenilor mei, Eftimie, Melcii de pe Deal, Dorin Lazăr, Sorin Buzz și Bloghiță.
Cer iertare tuturor celor pe care o să îi supăr și cărora o să le greșesc, sper să înțeleagă și să se convingă pe parcurs că am doar intenții bune.
Ghișeul de muștruluieli, reclamații, sesizări și vorbe de duh este deschis 24/7: doru@dorusupeala.ro
Credit foto: dreamstime.com
[…] din primul meu articol pe blog mi-am exprimat admirația și încrederea pentru unul dintre puținii jurnaliști onorabili și […]
Trist cat de mult fake news poti citi pe aceasta pagina