Munca remote în România – între micromanagement și deficitul de lectură

Multă cerneală a curs pe tema muncii remote și multă va mai curge, căci dilemele sau falsele probleme nu au fost epuizate. Într-un constant ping-pong între rapoartele sau analizele experților și opiniile/părerile celor care insistă să-și exprime punctul de vedere sau să ridice simple complicate alte dileme, România se trezește din nou la coadă.

Pff, și cu ce procent, prieteni!

Haideți să arunc mănușa: Doar 3.2% dintre români au lucrat de acasă în 2020, fiind penultimii în topul european, după noi clasându-se doar Bulgaria, conform newsletterului Hacking Work. În 2021, procentul românilor care lucrează remote a scăzut la 3.1%.

Câteva alte date relevante oferite de aceeași sursă: olandezii sunt primii în acest top cu 65%, urmați de luxemburghezi (54.4%) și suedezi (51.8%). În același timp, se estimează că aceste procente sunt în creștere.

Să ne mușcăm buzele, nu alta, că diferența asta dintre noi și ei e mai mare ca cea de la cer la pământ. Nu e totul, căci noi creștem dar în cealaltă direcție, când oamenii renunță la remote sau sunt obligați să o facă. 

Rămâne ca o așchie în minte nedumerirea: oare, de ce se întâmplă acest lucru prin zonele noastre? Am văzut datele publicate de Hacking Work și am postat un comentariu care cuprindea două observații de la care am putea începe această discuție: micromanagementul și dorința intrinsecă a angajaților.

Desigur, să asumăm că nu sunt expert pe zonă și că acestea sunt doar note, observații sau dileme ridicate la rang de mirări existențiale. 

Managerii vor să-și vadă îndeaproape subalternii

Precum lebenițele din grădina personală. Eh, că am luat-o prin pădure acum, dar, ați prins ideea. Ar trebui să luăm în considerare mentalitatea, ca prim punct de pornire.

Cei care conduc departamente și/sau companii fac deseori micromanagement, refuzând să utilizeze ustensile care să le faciliteze munca, gen CRM-uri.

În plus, am văzut o observație pertinentă la comentariul meu de pe o platformă de socializare: lipsa de încredere. O fi ceva și cu această chestiune, nu neg, dar, eu aș pune în legătură micromanegementul cu dorința obsesivă de control, în primul rând.

În absența deschiderii spre utilizarea unor tool-uri de suport, managerul își obligă angajații să vină la birou, să îi vadă personal că lucrează. Interminabilele ședințe, punct forte al productivității – not, se țin mai bine offline, când îi poți arunca unui coleg o invectivă în față, personal, neavând același farmec prin Teams. 

Haideți să privim acel procent de 3.1% și să vedem cam care ar fi tiparul companiilor care mențin în continuare decizia muncii în regim hibrid, cel puțin. Mai mult ca sigur ele sunt din zona IT, companii care au împământănită obișnuința utilizării unor tool-uri, chiar dacă mentalitatea managementului ar fi tot una orientată spre monitorizare sau micromanagement.

Reduci amprenta de carbon sau chemi angajații la birou?

Un studiu Catalyst din 2020 indica o creștere fulminantă a numărului de companii care vor include în discursul lor munca de acasă: în următoarele 6-12 luni, peste 51% dintre organizații spun că vor utiliza metoda de lucru hibridă, în timp ce doar 14% dintre companiile respondente au luat decizia de a lucra 100% remote, iar 19% dintre companii nu au luat încă o decizie privind programul de lucru.

Mult a fost, puțin a rămas, căci, după ce s-au văzut cu sacii-n căruță și pandemia trecută, parol!, companiile au revenit la vechile cutume și am ajuns în pragul amărătului procent de 3.1%.

Trecând dincolo de dorința de a perpetua micromanagementul, e foarte hilară decizia multor companii de a reveni în totalitate la birouri, în contextul noilor trenduri anunțate cu surle și trâmbițe: sustenabilitate, reducerea amprentei de carbon sau alte asemenea.

Ei bine, ce ar putea fi mai valoros decât propriul exemplu: nu doar să reduci amprenta de carbon pe zona logistică, ci să o faci și prin aplicarea unor strategii prin care angajații tăi devin angajați verzi, nu mai folosesc mașinile pentru deplasatul la job pentru că lucrează remote!

Bine, conceptul angajatul verde e mai stufos, dar, ca idee. Să revenim de pe arătură: micromanagementul face casă bună cu obsesia de control, o idee de care nu ne-am putut desprinde și care ne vine din istorie. Cândva, voievozii sau domnitorii cam fix asta făceau: nimic fără ei! 

Vrem înapoi la birou. De ce am face asta? 

A doua observație pe care nu am prea văzut-o pe unde am citit despre remote: dorința unor angajați, nu puțini, de a veni la birou întrucât acasă nu dispun de un spațiu adecvat pentru lucru.

Bun, aici intervine, din nou, mentalitatea noastră: cum își configurează românii casele, locuințele? Ați întreba că ce are una cu cealaltă, că una e una, alta e alta, dar vă asigur că are. Este o chestiune de mental colectiv, de educație și de obișnuință, dacă vreți. 

Dacă aruncăm un ochi prin locuințele românilor, veți observa absența unor elemente de decor – alt parol!, care sunt prezente în locuințele vesticilor: să începem cu bibliotecile.

Românii nu cumpără cărți, așadar, nu au biblioteci acasă. E simplu. Cu alte cuvinte, nu există un spațiu destinat relaxatului prin citit în casele lor și, posibil spre foarte posibil, nici pentru lucru.

E firesc: de ce aș avea un loc destinat lucrului la laptop, de exemplu, dacă oricum merg la birou? Oricum, îi amenajez copilului biroul, iar sistemul home cinema cu tv-ul diagonală 120, sau cât o fi, unde ar sta? Muncitul din vârful patului nu se pune.

România nu încurajează deloc cititul. Românul matur este cel aflat într-o constantă lipsă de timp. Își duce copiii la școală, dacă are, pierde timp în trafic, își petrece o bună parte a zilei la job și chestiuni de genul.

Ajuns acasă, până să ajungă la lectură, are o sumedenie de alte îndeletniciri. Totuși, când anume să o mai facă și pe asta? Scriam pe blog fix despre acest subiect:

„O societate este compusă din indivizii săi, aceasta se definește prin intermediul lor. Ce ne spune faptul că, din vreo 19 milioane, doar vreo 1,5 milioane citim? Eu spun că multe. Suntem pe ultimele locuri în Europa la consumul de carte. Publicăm puțin spre foarte puțin, nu avem programe de traduceri, excepție cele câteva situații lăudabile găsite pe la 1-2 edituri. Librării? Păsări rare, avem localități în care acestea sunt SF-uri. Cifrele piaței de carte, conform sursei citate: România – 60 milioane euro, Bulgaria – la fel, dar mai puțină populație, mult mai puțină, Ungaria – peste 200 milioane la un număr mult mai mic de locuitori. Concluzii? Suntem niște necitiți, fără ofense gratuite.”

Blog Rareș Iordache

Românii cumpără mobilier, dar nu pentru biblioteci

Biblioteca este un simbol al cititului și, implicit, al chiziției de carte. De obicei, pe lângă ea, există amenajat un spațiu de lucru de tipul unui birou. Cum majoritatea caselor se organizează în absența unor astfel de spații, este de la sine înțeles că ne este dificil să lucrăm cam oriunde și în orice condiții.

Citeam chiar înainte de a începe nebunia cu lucrul remote că prima condiție pentru ca totul să funcționeze este fix asta: să-ți asiguri un spațiu al tău de lucru în care să te simți comod. Bine, nu atât de comod încât să adormi.

Haideți să ne uităm la cifre. În 2022, conform unui studiului „Back to home”, realizat de agenția McCann, 59% dintre românii intervievați au achiziționat obiecte de decor sau articole de menaj, iar 49% dintre respondenți au declarat că au cumpărat electrocasnice noi anul trecut (locul al doilea în preferințe). Mobila s-ar afla pe locul al treilea, dar, nu sunt oferite date la modul concret: birou, canapea sau colțare de bucătărie.

În acest material în care se discută despre trenduri în materie de amenajare locuințe, punându-se un accent consistent pe minimalism, nu am regăsit nicio referință la vreun spațiu de lucru unde locuitorul acelui spațiu se poate retrage în intimitatea muncii sau vreun spațiu dedicat bibliotecii.

Două observații, nici cele mai cele, nici din celelalte. Sunt simple dileme, mirări sau puncte de pornire înspre o discuție care s-ar putea lăsa cu ceva roade.

În rest, să încercăm să fim cât mai prieteni cu mediul. Putem începe, de exemplu, prin a ne lăsa mașinile acasă, de mâine începând. Cu o floare, nu apare primăvara, dar, cu mai multe, sunt ceva șanse. 

***

Acest articol este scris de invitatul nostru Rareș Iordache, cu contribuția și completările echipei editoriale Hacking Work.

Rareș este B2B Solution Specialist și are o experiență de peste șase ani în crearea și administrarea diferitelor platforme online. Înainte de a fi prins în vârtejul mixării ideilor în această zonă IT, a activat în presă aproape zece ani. Este autor al volumului „Selfie, descoperirea feței”, Editura Tritonic, București, 2014, și a păstrat „microbul” scrisului, publicând fie pe blogul personal, fie în diferite reviste sau publicații online.

Foto copertă: iStock.