Lema despre atriție – sau legea despre cum șefii proști devin eterni, deși pierd oamenii buni

Distribuie articolul

 

Stăteam de vorbă acum câteva săptămâni, la masa de prânz cu un prieten, fost coleg într-o companie IT, și am formulat o lemă.

Lema este, conform dicționarelor, o propoziție preliminară unei teoreme, care trebuie demonstrată la rândul ei și a cărei concluzie ușurează demonstrația unei teoreme. Cu alte cuvinte, lema este o micro-teoremă sau o pre-teoremă. O afirmație teoretică, fundamentată practic, care demonstrează o teorie.

Lema este despre atriție. În limba română, atriție înseamnă abraziune, îndepărtare a particulelor de pe suprafața granulelor minerale prin frecare umedă sau uzură a pietrelor unei îmbrăcăminți rutiere prin frecare între ele. În limba engleză, atriție este însă și un termen specific managementului resurselor umane, legat de plecarea oamenilor dintr-o companie (voluntară sau prin concediere).

Mulți oameni din HR de la noi din țară folosesc deja acest termen, tradus și adaptat așa abrupt din engleză, deși dicționarele nu au apucat încă să îl aclimatizeze, să îl recunască. Dar limba română este un organism viu, iar practica lingvistică ne arată că, de vreme ce un termen este împrumutat din altă limbă și folosit regulat, chiar și într-o nișă, el devine parte a limbii și are valoare practică, deși nu capătă acoperire teoretică lingvistică decât la următoarele actualizări ale dicționarului academic.

Nu insist cu definițiile, hai să simplificăm: am formulat lema despre atriție, adică o teorie personală legată de plecarea (în general voluntară, că nu am mai auzit de concedieri masive de ceva vreme) a oamenilor (buni) din organizații.

Lema sună cam așa:

Companiile sau departamentele cu un nivel foarte mare de atriție (plecare voluntară a angajaților) au simultan un nivel foarte mic sau nul al atriției la nivelul managementului.

Cu alte cuvinte, putem traduce treaba asta cam așa:

  • peștele e tare împuțit acolo, la cap;
  • capul ăla împuțit nu pleacă de acolo nici cu slujbe;
  • compania aia e bolnavă rău de tot cu capul;

Mai pe înțelesul tuturor, șefii proști alungă oamenii buni, prin comportamentul lor toxic. Iar șefii proști care fac asta devin eterni, nu pleacă din organizațiile respective niciodată, fiindcă le e bine și cald acolo, în ciuda daunelor pe care le produc acelor organizații.

Mai mult decât atât, șefii proști nu doar că pierd constant oameni buni, dar au grijă să se betoneze pe poziții, să devină eternii ocupanți ai pozițiilor înalte de decizie și să nu cumva să permită apariția în organizație a unor persoane care să le pună cumva, cândva, la îndoială legitimitatea de conducători.

Știu de exemplu un hotel din Cluj care tot la trei luni angajează alt Manager de Marketing și o companie din IT care tot la o lună sau două anunță disperată că recrutează Delivery Manageri și înregistrează constant o hemoragie de oameni foarte buni, plecați cu zgomot și multe frustrări din acel departament.

Urmărind anunțurile de angajare ale companiilor, frecvența și repetabilitatea acestora, intensitatea promovării anumitor poziții, vocabularul și tonul utilizat în anunțurile de recrutare poți descoperi foarte multe lucruri interesante despre cultura, valorile și calitatea mediului profesional din acele organizații, dar și despre calitatea liderilor acelor organizații.

Poate că a venit vremea să ne uităm mai atent la acest fenomen și să încercăm să vedem cum ptem face diferența dintre leadershit și leadership. Eu sunt convins că unul dintre factorii esențiali care afectează reputația angajatorilor este calitatea liderilor, lucru despre care discut cu cursanții de la Employer Branding 100% Masterclass. Oamenii cu care m-am întâlnit până acum la Cluj, Iași și Brașov au confirmat că lema despre care am povestit aici este nu doar absolut corectă, dar și foarte actuală, în multe organizații, din păcate.

***

Abia aștept să discut acest subiect cu participanții la Employer Branding Masterclass de la București. Urmează în Martie Sibiu, Baia Mare și în Aprilie Târgu Mureș. La Iași, rașov și Cluj dezbaterile au fost foarte aprinse și ideile care apar sunt întotdeauna extrem de interesante, în parte le-am prezentat în acest articol:

#București, ne vedem pe 20 februarie – https://scoalaspor.ro/bucuresti-20feb2020/

#București, sau pe 21 februarie – https://scoalaspor.ro/bucuresti-21feb2020/

#Sibiu, vom face cursul pe 18 Martie la Hotel Ibis – https://scoalaspor.ro/sibiu-18mar2020/

#BaiaMare, ne întâlnim pe 20 Martie la Eurohotel – https://scoalaspor.ro/baiamare-20mar2020/

#TârguMureș, pe 2 Aprilie la Hotel Privo – https://scoalaspor.ro/targumures-02apr2020/

La fiecare eveniment oferim minim 3 burse subvenționate integral, găsiți în descrierea fiecărui eveniment cum puteți obține aceste locuri. 

 

Distribuie articolul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *