Cel mai bun manager de multinațională pe care l-am cunoscut eu era o femeie (s-a pensionat între timp). Se numește Edith și a construit în România o rețea de comerț modern, o companie cu o cultură extrem de sănătoasă și cu performanțe excelente, dar mai ales a reușit în termen foarte scurt să contribuie decisiv la educarea unei piețe și mai ales unei comunități de producători și furnizori absolut sălbatice, dezorganizate și lipsite de calitate și standarde de operare, la momentul intrării în România a companiei.
Cu toate acestea, nu cred că există ca și categorii distincte ceea ce am putea numi ”management feminin”, respectiv ”management masculin”.
Cel mai bun om de publicitate pe care îl cunosc eu și cu care am avut bucuria să lucrez o perioadă destul de lungă este o femeie. Se numește Raluca, are idei geniale, un umor fabulos, o minte sclipitoare, curajul de a spune mereu lucrurilor pe nume, o capacitate de inovare lingvistică cum nu am văzut la alții, dar și o generozitate a responsabilității inițiativei civice cum rar găsești la alții. Scrie cărți de călătorii, inventează personaje absolut fascinante, pune pe hârtie scenariile celor mai memorabile reclame de la noi, a îmbogățit multe afaceri prin campaniile de publicitate pe care le-a creat și se luptă ca în țara asta competența, cinstea și decența să constituie normă, nu excepție.
Cu toate acestea, nu cred că putem și avem de ce separa, pe criteriu de sex, o tabără a publicitarilor-bărbați și una a doamnelor din industria comunicării.
Cel mai bun manager de produs pe care îl cunosc eu și cu care este o plăcere să lucrez și azi este o femeie. Se numește Zornitsa (e bulgăroaică), a bătut deja lumea în lung și-n lat, și ca turist, și ca profesionist lacom să învețe, a inventat lucruri, a născut și crescut idei și a dezvoltat afaceri, a avut succes de câteva ori și a dat rateuri și falimente de câte ori a fost nevoie și este un Milenial tipic, cu bune și cu rele, un cetățean al comunității globale care nu mai ține cont de granițe, diferențe de origine, gen sau cultură ori nivel material. Muncește cu pasiune și multă determinare, știe cum să se înțeleagă perfect cu o gașcă de oameni extrem de tehnici și pragmatici, foarte puțin comunicativi, uneori scorțoși și cu orgolii imense și cum să extragă de la aceștia rezultate, termene și resurse intelectuale valoroase, pentru a crea un produs de tehnologia informației extrem de bun, atractiv și capabil să învingă în bătălia extraordinar de dură cu sute de alți competitori din întreaga lume.
Cu toate acestea, nu cred că există o graniță între bărbații manageri de produs, respectiv managerițele de produs.
Femeia, între cratiță și consiliul de administrație
Aș putea să dau multe alte exemple, pentru a evidenția că, în zilele noastre, nu mai există aproape nicăieri meserii ori sectoare economice create doar pentru bărbați și meserii sau activități productive făcute doar pentru femei. Din păcate, suntem încă prizonierii unei mentalități milenare, care a pornit din ziua în care masculul și-a confecționat o armă și a plecat la vânătoare, lăsând muierea să aibă grijă de copii și de merinde, în peșteră sau în bordeiul din crengi și frunze.
Chiar și în viețile noastre de familie funcționează foarte accentuat niște clișee care separă ocupațiile specific masculine de cele preponderent feminine.
L-am auzit recent pe sociologul brașovean Gheorghe Onuț vorbind despre familiile moderne din România de azi, indicând precis și fără menajamente lipsa de ”modernitate” și conservarea unor cutume moștenite de multe generații, pe care nu reușim să le ștergem sau să le atenuăm: trăim într-o epocă în care și soțul și soția pleacă dimineața la muncă (un spațiu în care hai să fim generoși și să zicem că au șanse egale de a progresa profesional), iar la ora 4-5-6 a amiezii ajung acasă.
Ei bine, aici apare ruptura: el șade pe fotoliu, citește ziarul, vede meciul și eventual se joacă alături de copii, pe când ea tocește traseul între bucătărie și baie, gătește, spală, calcă, curăță și eventual mai supraveghează și copiii, la lecții. E greu de înțeles și de acceptat, dar în familia contemporană medie de pe meleagurile noastre femeia îndeplinește o normă de muncă suplimentară (în ore cu siguranță, dar de multe ori și în efort intelectual sau fizic) față de partenerul ei bărbat.
Această paradigmă tradițională se repercutează direct și asupra noilor generații, deși globalizarea, impactul valorilor și manifestărilor Milenialilor și mediul digital foarte deschis contribuie serios, de ceva vreme, la o schimbare a mentalităților și cutumelor, deocamdată punctuală și manifestată prin excepții de la regulă. În continuare, femeile nu au aceleași șanse ca și bărbații atunci când vorbim de posibilitatea de a începe sau conduce o afacere, iar acest lucru nu este valabil doar în România, ci și în țările mult mai avansate, economic și social.
Dacă stăm să inventariem listele cu managerii de top ai marilor corporații, sau dacă ne uităm pe topurile miliardarilor mondiali putem observa cât se poate de limpede că proporția femeilor este mult mai restrânsă decât a bărbaților. E adevărat, procentul femeilor care răzbat acolo la vârf este mult mai mare azi comparativ cu acum 20 sau 30 de ani și incredibil de mare, dacă ne raportăm la distanțe mai mari în timp.
Acesta fiind contextul, e limpede pentru orice minte echilibrată că ar trebui să privim cu admirație orice femeie care dezvoltă o afacere de succes, fie că vorbim de o investiție proprie sau doar de rolul de CEO sau manager de top. Persoana respectivă nu doar că a dus o luptă uriașă cu clișeele societății și are de înfruntat aproape zilnic unele reacții misogine ale partenerilor de afaceri, clienților sau propriilor angajați, dar a sacrificat cel puțin parțial, dacă nu total, tot ceea ce înseamnă ” viață de familie” pentru publicul de rând.
Chiar dacă sunt căsătorite, au copii și țin aproape de familia lor extinsă, aceste doamne renunță forțat la multe din responsabilitățile și beneficiile unei mame de familie, lipsesc de la multe momente esențiale din viața celor apropiați, drămuiesc cu dureros de multă zgârcenie timpul pe care îl alocă propriei persoane, sănătății și dezvoltării personale, tocmai pentru a împăca toate taberele care trag de ele în toate direcțiile.
Foarte puține dintre ele reușesc să delege sau să transfere în mod sigur, definitiv și sănătos din sarcinile tipic familiale către partenerul de viață, astfel că de cele mai mult ori depun un efort gigantic, vreme de ani buni, pentru a fi simultan lider de familie și lider de organizație de afaceri.
Antreprenor sau antreprenoare, contează rezultatele, nu genul
Nu cred că există meserii sau roluri în business în care femeile ar fi mai bune sau mai rele decât bărbații. Sigur că există încă o sumedenie de clișee și de preferințe moștenite de cultura unei societăți care fac ca anumite domenii sau munci să fie considerate preponderent masculine sau feminine, dar dacă stăm bine să ne gândim aceste separații artificiale nu au o justificare, nici practică și nici științifică.
Nu contează genul unei persoane atunci când vorbim despre o inițiativă, de orice fel, fie ea de afaceri, civică sau umanitară. Singurele lucruri cu adevărat importante sunt educația, înțelepciunea, competența, existența resurselor necesare, valorificarea unor condiții de mediu favorabile și a unor oportunități identificate inteligent, capacitatea de a motiva, inspira și conduce în mod natural echipa reunită pentru acel obiectiv și talentul de a comunica și convinge eficient toate publicurile esențiale cu care intră în contact.
Cred că trebuie să învățăm să respectăm, să admirăm și să încurajăm sincer orice antreprenor, fie el bărbat sau femeie. Omul care are curajul și viziunea de a propune o idee nouă, un mod original și creativ de a face un lucru mai bun sau mai rentabil trebuie să primească sprijinul semenilor săi, fiindcă rezultatele muncii sale se vor repercuta pozitiv asupra vieții tuturor, societatea va progresa, va beneficia de un nou model de dezvoltare și de o nouă sursă de inspirație, se va construi sănătos alocând autoritate și valoare pe bază de merite și competențe și va învăța să își stabilească noi obiective, tot mai îndrăznețe.
Așa cum nu sunt de acord cu discriminarea cu efect negativ, care reduce în mod nedrept șansele unei femei de a iniția și reuși într-o afacere, nu sunt nici adeptul discriminării pozitive, care alocă avantaje sau beneficii speciale doamnelor care fac lucruri relevante în plan economic sau social.
Când ”meritele” sunt de altă natură
Mai există însă o categorie specială la care vreau să fac referire aici, fiindcă, din păcate, fenomenul este larg răspândit la noi și, din păcate, aspectul său negativ se repercutează în mod nedrept și asupra celor care reușesc datorită propriilor merite și eforturi. Ați ghicit, mă refer la categoria atât de invocată și des întâlnită a ”profesionistelor” care își construiesc cariera și poziția socială valorificând atuurile personale de natură fizică, în detrimentul dotărilor intelectuale și competențelor profesionale.
Nu le vom întâlni aproape deloc în rândul antreprenorilor, decât atunci când miliardarul la care ”prestează” le construiește o afacere și o imagine artificială, cu care nu păcălesc decât naivii. În schimb, vom regăsi destul de des aceste specimene în poziții decizionale în diverse organizații, în special în structurile birocratice ale statului, dar și în mediul privat.
Am avut neșansa de a întâlni astfel de impostoare și am văzut ce impact devastator pot avea pentru afacerile în care sunt lăsate să se desfășoare și pentru comunitățile care ajung să depindă de decizia lor, nefundamentată pe competență și logică profesională.
Țoapele pline de tupeu agresiv nu doar că poluează mediul profesional în care pătrund și otrăvesc orice resursă productivă, ci au și prostul obicei de a fi fascinate de propria persoană și de a ocupa scena publică, fiind avide de notorietate, titluri și recompense de orice natură, reușind astfel să arunce o lumină defavorabilă și asupra doamnelor care chiar muncesc pentru a dobândi o poziție socială și de business respectată. Încă nu reușim, ca și societate, să găsim vaccinul potrivit pentru a scăpa de astfel de specimene toxice, dar unii dintre noi măcar am reușit să ne educăm senzorii personali, pentru a identifica rapid aceste nulități și a le izola pentru a nu ne strica ambientul.
*******
În spatele tuturor marilor realizări și împliniri, fie ele în afaceri, în știință sau cultură, în sport sau în orice alt domeniu, stau zeci de mii de ore de muncă, eforturi și sacrificii, iar cel care reușește să creeze un produs sau un serviciu nou, de succes, care schimbă în bine viața oamenilor, merită respect, admirație și recunoștință, fie el femeie sau bărbat.
Fără să vrem, însă, aproape inconștient, vom privi cu mai mult entuziasm la o doamnă care reușește în afaceri decât la un domn care are o performanță similară, asta pentru că suntem conștienți că a avut de dus o luptă mult mai aprigă și consumatoare de energie cu barierele și piedicile pe care societatea, voit sau nevoit, i le-a pus în drum.
Articol scris pentru revista de business fwdBV.
Total de acord cu tine. In ziua de azi, atat barbatii cat si femeile pot face lucruri asemanatoare si la final treaba sa fie la fel de bine facuta. In era in care traim nu cred ca-si mai au rostul astfel de abordari. Femeile pot face in mare multe lucruri pe care le poate face un barbat, dar si viceversa.
Exact, nu conteaza cine este la conducere atata timp cat rezultatele sunt indiscutabile. Usor, usor scapam de aceste stereotipuri pe care le avem din partea unor persoane care nu pot depasii un anumite praguri.